Live what you love

How do you know?

2011-03-11T23:18:00.004+01:00

Do what you

can

where you are

with what you have

F***k Perfect

2011-03-03T11:00:00.006+01:00

Pink este una dintre eroii mei. Ma regasesc in melodiile ei poate si pentru ca ea canta deseori despre viata si despre deciziile pe care le luam. Versurile din aceasta melodie sunt inspirationale pentru mine si cred ca titlul piesei spune totul. Mama mea m-a invatat sa ma accept asa cum sunt si sa ma bucur de mine, iar cand aud versurile lui Pink, imi reamintesc de vorbele mamei si ma bucur vazand cata dreptate are mama, indiferent de ceea ce zic cei din jur despre mine!! Deasemenea cred ca acest cantec e potrivit pentru toti cei deprimati si lipsiti de speranta. Tuturor celor care sufera sau au suferit din dragoste. Tuturor celor care le lipseste indrazneala sau ezita. Acest cantec e pentru voi si niciodata nu trebuie sa uitam ca suntem pe aceasta planeta sa binedispunem pe altcineva in afara de noi insine :)

Românii, solidari cu polonezii îndureraţi

2010-04-11T14:35:00.003+02:00

Presedintele Kraczynsky e unul dintre putinii care s-au luat tare de rusi, el a cerut mereu UE sa clarifice relatiile cu muica rassia...si uite unde a ajuns! Ma tem si pt presedintele nostru acum, poate occidentul o sa-l ajute insa!

Si Gheorghiu -Dej ,s-a dus la Moscova ,s-a dat " rebel " si dupa citeva luni a murit .Se vorbea la vremea respectiva de o iradiere nucleara !
Da... tare inclin sa cred ca ceva e putred. "Miracolul polonez". Fara imprumut la FMI, ba mai mult o tara care nu vrea cu nici un pret sa participe la criza pusa la cale de cei care detin fraiele financiare ale lumii... Imi miroase a atentat.... De Base sa nu va faceti griji, ca are sustinere... doar nu degeaba Romania are cel mai mare imprumut de la FMI... nu degeaba suntem primii care introducem Initium... le face Base jocurile celor "tari". Asa ca se bucura din plin de apreciere. N-a visat masoneria un presedinte care sa extermine un popor asa cum face Base... cred ca dupa incheieerea mandatului il vor pune Seful Europei sa extermine intregul continent.
Tu chiar crezi ca a fost o eroare de pilotaj? Si Ceausescu a murit ca a achitat datoria externa. Sa nu-mi spui ca a fost revolutia romana...bla bla bla....
Data fiind situatia buna a Poloniei, faptul ca a fost condusa inteligent si nu a cazut ca multe state (sud-estice si centrale) in plasa creditarii, liderii nu s-au lasat cumparati sa ia imprumuturi inrobitoare de la organismele internationale (FMI...), apoi povestea cu resursele energetice, se pare ca multi dintre cei mari au fost deranjati. Au avut o ocazie nesperata sa-i prinda pe toti demnitarii "vinovati" in viziunea lor, la un loc.
Mai tineti minte seria Zeitgeist, unde spuneau cum se pune stapanire pe o tara: inrobirea prin creditare(daca e nevoie mituiesc oficialii), daca nu merge incearca sa-i compromita pt a fi dati jos, daca nu sa ii asasineze iar intr-o ultima instanta, invazia armata (vezi Irak). Primele 2 nu au dat roade. Din pacate s-a ajuns la a 3-a. Cam asta se intampla cu cei cu verticalitate in gandire care nu-si vand poporul ca pe niste sclavi pentru niste foloase personale.

Katyn

2010-04-11T04:55:00.000+02:00

Lectia poloneza. Uimitor cum se comporta poporul polonez in aceste clipe. Indiferent ca l-au placut sau nu cu toii sunt indurerati si isi manifesta impreuna durerea nationala. O mare de oameni, lumanari si flori. Nici un comentariu rautacios. O mare diferenta intre poporul roman si cel polonez... este usor de prevazut cum ne-am comporta noi romanii daca ne-am pierde presedintele. O parte ar suferi dar cati oare vor profita de ocazie sa huleasca in stil marlanesc... imi pare rau sa spun toate acestea dar asa am ajuns sa cred despre noi romanii...

Multi someri

2010-03-09T10:38:00.002+01:00

Autoritatile anuntau ieri ca numarul somerilor a doborat un nou record. Oficial, sunt inregistrate peste 762.000 de persoane, echivalentul unei rate a somajului de 8,3%. Dintre acestia, mai mult de 650.000 provin din mediul privat. Pentru comparatie, in februarie 2009 rata somajului era de 5,3%.

Firmele au resimtit criza din plin, generand majoritatea somerilor inregistrati in statisticile oficiale, in timp ce statul a incercat sa pastreze locurile de munca ale bugetarilor.

Din pacate, distractia abia acum incepe. La inceputul lunii ianuarie, ministrul Muncii si al Finantelor scapau pe piata muncii o veste foarte proasta: vor fi disponibilizati 100.000 de bugetari in cursul lui 2010. Premierul le-a atras atentia ca nu este indicat sa avansezi astfel de cifre asa, de la inceputul mandatului. Pentru ca nu s-au potolit, vorbaretii au fost amenintati cu remanierea.

Intrebarea este daca cei doi ministri s-au trezit vorbind ori se bazau pe cifre reale. Pe 27 ianuarie, seful FMI estima ca Romania va avea un milion de someri pana la sfarsitul lui 2010. Apoi, indiferent daca celor doi le-a fost bagat pumnul pe gat, disponibilizarile colective au inceput: 10.300 de ceferisti vor fi dati afara pana la sfarsitul lunii aprilie. Ieri au primit preavizul mai mult de 4.000. Chiar si fara „ajutor” din partea guvernului, numarul somerilor creste vertiginos. In fiecare zi sunt concediati, in medie, 850 de angajati cu acte in regula.

Socoteala e simpla: nu face bine la imaginea guvernului sa dai o veste atat de proasta: 100.000 de disponibilizati dintr-o data. Mai bine imparti marea veste proasta in mai multe vesti mici: 10.000 de ceferisti, 15.000 de profesori, 18.000 de angajati de la Administratie si Interne si asa mai departe.

Pe de alta parte, cifrele oficiale ar trebui puse serios sub semnul intrebarii. 762.000 de someri oficiali nu inseamna ca 762.000 de romani nu au loc de munca. De fapt sunt mult mai multi. Un somer oficial trebuie sa existe in evidentele ANOFM. Mai exista somerii neoficiali, precum cei care au fost dati afara, dar nu au carte de munca. Mai exista somerii semioficiali, care au iesit din evidentele ANOFM, dar nu si-au gasit un loc de munca - nici acestia nu sunt luati in calcul.

Chiar si statisticile oficiale sunt cosmetizate. In total, in 2009 au devenit someri cu acte in regula 1,1 milioane de romani. Numai din disponibilizari colective si absolventi care nu si-au gasit o slujba dupa terminarea studiilor au rezultat peste 800.000 de someri. Aproximativ 762.000 de persoane au iesit din sistemul oficial de somaj in 2009, dintre care doar 352.000 gasindu-si un loc de munca prin intermediul ANOFM.

Singurele masuri promovate de guvern pentru stavilirea valului se refera la somajul tehnic si la scutirea de la plata CAS a firmelor care angajeaza someri. Firmele trebuie sa indeplineasca prea multe conditii pentru a beneficia de scutire, iar somajul tehnic nu face decat sa amane deznodamantul. Sunt doua masuri prea slabe si care vin prea tarziu.

In ultimul an, guvernul Boc unu, doi, trei si patru a reusit sa adopte doar masuri antieconomice precum impozitul forfetar, impozitul minim, eliminarea impozitului de 3% pentru microintreprinderi, acapararea finantarilor bancare, cresterea nesimtita a cheltuielilor bugetare si taierea investitiilor in infrastructura.

Rich or ?

2010-02-26T15:46:00.004+01:00

What does rich mean to you?

Finance expert and author of the best selling-book, I will teach you to be rich, Ramit Sethi, has loads of savvy tips to make you money wise and wealthy. His best piece of advice? While it's hard to narrow it down to just one of his strategies, the best get rich tip may just be to do a little self evaluation and find out how you think of wealth.

We all have our expensive must-haves and hung-ups - I will never surrender my addiction to cars and trips for one. I have friends who might be convinced to curb their retail in favor of travel, or a great appartment, but when it comes down to it, I know very few people my age that can have it all. Instead of gripping about what you can't have - Ramit suggests we prioritize to buy or do the things we see as having real worth to us.

Making concessions, like finding a roommate to cut your rent in half, can make it possible for you to splurge on other things. The key takeaway is that you dont have to wait years to live a whealthy lifestyle but you must prioritize how to spend - and that means that defining how you see wealth is step one. So tell me, what does being rich mean to you?

I read

2010-02-16T14:02:00.010+01:00

Carti pe care vi le recomand pentru lectura de iarna:

„Creatura din insula Jekyll“ reprezintă o privire mai profundă asupra Rezervelor Federale. Insula Jekyll există în realitate. Este situată pe coasta Georgiei unde s-au înfiinţat Rezervele Federale, în 1910. S-ar crede că o astfel de instituţiear fi fost înfiinţată în Washington DC, într-un soi de birou de consfătuiri. Când, de fapt, a fost înfiinţată pe insula Jekyll, în 1910. În perioada aceea, insula era proprietatea privată a unui grup restrâns de miliardari din oraşul New York – oameni precum J.P. Morgan, William Rockefeller şi partenerii lor de afaceri; ei alcătuiau un club privat denumit „Clubul din insula Jekyll“. Aici, familiile acestor oameni extrem de avuţi îşi petreceau iernile friguroase. Au plecat din New York şi s-au mutat pe insula Jekyll. Aveau nişte căsuţe foarte frumoase, care se mai află acolo şi astăzi, în caz că vrea cineva să se ducă să le vadă. S-au păstrat. Rezervele Federale au luat fiinţă în urma unei întâlniri de pe insulă, în condiţii de maximă securitate. Ştiţi şi voi, când ceva este ţinut secret, de cele mai multe ori există ceva de ascuns. Ce aveau oamenii ăştia de ascuns? Toate astea mi-au stârnit imaginaţia şi curiozitatea, aşa că am început să citesc această carte. Ştiţi ce am descoperit? Ce încercau să ascundă. Despre asta e vorba în această carte. Am descoperit că toate lucrurile importante pe care trebuie să le ştim despre Rezervele Federale – în ceea ce priveşte chestiunile ţinute ascunse de opinia publică – sunt legate de acea întâlnire de pe insulă.

"Prada giganţilor" este una din sursele care l-au inspirat pe Robert Kiyosaki să scrie ultima sa carte, Conspiratia bogatilor. Stiam destul de multe despre R. Buckminster Fuller, o personalitate cu aspect renascentist, care a trait mare parte din viata in secolul XX. Este cunoscut ca un om de stiinta si filosof cu realizari notabile in domeniul arhitecturii (domul geodezic) , ca inventator, futurolog, vizionar, scriitor. Desi Fuller dorea sa fie un popularizator care scrie pentru mase, lectura sa nu este nici pe departe usoara. De fapt, stilul sau baleiaza prin foarte multe registre, de la abordarea stiintifica ultra-specializata, la discursul filosofic, la lectura din perspectiva istorica, la economie… si inapoi. E nevoie sa-ti adaptezi modul de receptare intre stilurile autoriale. Mai mult, autorul trece cu rapiditate de la filofosie la economie si futurologie, cu usurinta culturii academice (pe care fara indoiala o avea) si obsesia omului care doreste sa le spuna pe toate, deodata. Ai parte in carte de analize istorice, socio-economice si politice dar si de abordari legate de futurologie si viitorul omenirii pe aceasta planeta. Ca atare iti este foarte greu sa cataloghezi lucrarea in sine si, cu atat mai mult demersul autorului. Ceva ma face sa cred ca acesta este un stil aparte, ’stilul Bucky’, pe care esti nevoit sa-l digeri indiferent daca iti place sau nu. Fuller identifica gigantii din cartea sa cu sistemul corporatist american, bazat in mare parte, in acei ani de sfirsit ai razboiului rece, pe industria producatoare de armament, zona din care veneau majoritatea profiturilor financiare, construite pe bugetul american (platit din impozitarea cetateanul de rind). Se aminteste si de sistemul financiar-bancar, desi nu se insista atit cit ar merita (este citate inclusiv FED, care este denumit the private-enterprise-controlled and deceivingly misnamed “Federal” Reserve Bank- in traducere ” ‘Federal’ Reserve Bank, denumita inselator a fi “federala’, deoarece este o intreprindere sub control privat”). Desigur, din acest amalgam poti extrage, daca esti interesat, aspectul strict economic. Vei recunoaste punctele de reper la care s-a referit Kiyosaki in cartea sa (renuntarea la standardul aurului in timpul lui Nixon, de exemplu) si vei descoperi altele (cum ar fi referirile frecvente la perioada crizei economice din anii ‘30, tinind cont de faptul ca aceasta carte a fost scrisa in plin avint al inflatiei in SUA, la inceputul anilor ‘80).

"Criza dolar" - După ce am terminat de citit această carte pot spune că am dobândit o cunoştinţă enormă despre economia globală. Deşi a fost publicată în 2002, deci graficile şi informaţiile nu sunt cele din ziua de azi, sunt convins că subiectele tratate sunt foarte reale: Anul 2010: Criză economică cauzată de deflaţie, după care guvernul printează şi mai mulţi bani, împingând masa monetară în colaps. Lectură obligatorie pentru investitorii care încearcă să înţeleagă cum guvernele manipulează masa monetară şi efectul lor asupra bunurilor.

Maslow

2010-02-01T13:23:00.003+01:00

"He says that 50% of who we are is genes and 50% is culture". What do you think?

Frumoasa-i vecina noastra

2010-01-28T00:13:00.002+01:00

Frumoasa vecina noastra - Tiberiu Ceia
Vezi mai multe video din Muzica

Imi place sa ascult melodii bune din folclorul romanesc ... dar cand ascult o melodie din BANAT. . . in dulcele nostru grai si departe de casa ... ma face sa-mi amintesc de lucruri bune, de copilarie si ma simt perfect!!!Sooper melodia asta, preferata mea in copilarie! Multumim Tiberiu Ceia!!!

The Obama Deception!

2010-01-25T16:55:00.012+01:00

So how do U feel about Obama now ? I think that things will collapse no matter who wins. I used to say this but after two years of not keeping his word, he lost my trust. Watch the video you won't regret it!!

An Unfair Advantage

2010-01-13T13:09:00.002+01:00

Thank you for giving me the confidence to step away from the money conspiracy. Last year my gold and silver investments made me more money than my corporate sales job. I'm now useing the gains to aquire assets that put money in my pocket. Learning about money is easy and fun. Once the power of the so called financial experts is taken away from them by you through education the game changes. We are not the only intelligent human civilization to exist on this planet during its history. All of us are working with stolen information gathered throughout our life time. The ideas that Rich Dad talks about are not new. There is a battle for your mind. You are a better cash flow asset for the ultra rich when you do not financially educate yourself. The mission of financial education will be a ripple effect on history that will determine free or slave.

Don't think small

2009-07-24T17:36:00.004+02:00

But remember, greed more than anything else has destroyed ambitious people. "One good deed a day will keep old man gloom away".

United Urziceni

2009-06-13T01:23:00.008+02:00

Anul acesta, mai mult ca niciodata, a triumfat fotbalul. Echipa cea mai buna, cu jucatorii cei mai concentrati si antrenorul cel mai bun a castigat. Felicitari Unirea Urziceni - campioana fotbalului romanesc editia 2009.

Emotia muzicii

2009-05-22T16:07:00.005+02:00

Stau si ma intreb de ce nu sunt in stare sa dau un "paste" la o piesa sau sa scriu un blog care sa dea un "aer" de fericire, nici cand ma simt bine? Chiar ciudat ... poate de aceea ca aceste clipe, pur si simplu le savurez? Poate sa fie si acesta un raspuns. Le savurez si nu-mi bat capul cu intrebari de genul "oare de ce ii asa cum ii, ce am facut ca sa ma simt bine? "

In schimb, cand avem o zi proasta, sau nu a iesit ceva asa cum ne-am dorit,tot timpul analizam acea situatie din zeci si zeci de unghiuri.
Incepi sa-ti pui tot felul de intrebari,sa cauti raspunsuri,sa cauti ceva care sa-ti dea speranta ca pana la urma totul se rezolva,si o sa fie bine.Cand nu reusesti sa primesti astfel de "feedback-uri" ... poate ai norocul sa dai peste o piesa care sa spuna totul, sau niste pasaje prin care treci si tu... si te ajuta intr-un fel sau altul. Nu credeam in ruptul capului,la varsta de 10,11 ani ... ce impact puternic poate avea o melodie asupra unei persoane.
Acum, dupa un an de zile, stau si "analizez" cat de mult m-a ajutat (sau nu) piesa aceasta. Mi-a fost zis, ca ne regasim intr-o piesa, in momente mai grele din viata... probabil atunci m-am regasit in asta... si am primit acel "sprijin moral" pe care eu nu-l gaseam nicaieri si la nimeni. Mi-au fost alaturi, cand stateam in camera si priveam in gol dupa niste raspunsuri(si-mi sunt si acuma Image).
Ma intreb cat de usor ar fi fara sa simti ceva, fara sa-ti faci griji de problemele din fiecare zi, fara sa te simti ranit, fara sa mai petreci atatea clipe pierdut "in spatiu"... dar daca ii sa fie asa, atunci ce mai este uman in noi? Nu aceste sentimente,emotii... aceste intense trairi sufletesti ne deosebesc de restul vietatilor ... si ne fac oameni?
Uneori suntem ca o frunza desprinsa din coroana unui copac,purtati de acel vant de toamna in toate directiile,nestiind in ce directie o luam,si unde o sa ajungem.

Romania in miscare

2009-05-10T18:32:00.001+02:00

Oamenii

2009-03-16T15:30:00.002+01:00

Imi plac oamenii ambiţioşi cărora trebuie să le dai o şansă. Că şi eu la rândul meu am avut şanse că altfel nu eram unde sunt astăzi.

Happy Birthday

2009-03-13T02:13:00.002+01:00

Nothing just happens. U choose it to happen! Dreams never heart anybody :D

8 Martie

2009-03-08T18:40:00.001+01:00

Pentru toate mamele din Romania, bogate si mai putin bogate, cu cariera sau gospodine, tinere sau cu ghiocei la tample, le urez o imensitate de cer albastru si fericire de la toti cei pe care ii iubesc!

Litera P

2009-02-24T17:25:00.003+01:00

- Cum te numesti, Domnule ?

- Petru Potopeanu.

- Si ce lucrezi ?

- Prepar pesti pentru pulverizat.

- Bine, dar ce anume operatii faci ?

- Pun pestele pe placi, potrivesc placile pe plite, pregatesc patru putini pentru pestele prajit, pulverizez pasta produsa, pun pe pungi.

- Dar de ce vorbesti numai cu "P"?

- Poftim ?

- De ce vorbesti numai cu "P"?

- Pentruca pot pronunta pe P perfect perceptibil.

- Ei, asta e acum ! Pun ramasag ca la intrebarile mele vei gresi.

- Primesc.

- Pe cit ?

- Pun prinsoare pe patru poli !

- S-a facut. Spune-mi ce-ti place sa maninci ?

- Peste, pastravi, plachie, potirnici, prepar piftie piperata, pirjoale, pastrama, papricas, papanas, porumbei, pui pane.

- Si ce vin bei ?

- Pinot, pelin, porto.

- Si ce desert ?

- Placinte, prajituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.

- Dar inghetata obisnuesti ?

- Putin profiterole, parfait ( parve..).

- Spune-mi cum iti petreci timpul liber ?

- Primavara prefer plimbarile pe potecile padurilor, prin parcuri.

- Dar vara ?

- Pescuiesc.

- Si iarna ?

- Patinez.

- Te pomenesti ca poti sa-mi spui o poezie cu litera "P"?

- Pot.

- Asta nu o mai cred. Spune-o !

- POEZIA POETULUI PETRU POTOPEANU:

"Prin pustiuri, peste pietre,

Pasari, pilcuri pribegesc,

Parasindu-si puii proprii

Pe pamintul parintesc.

Prima pasare, pilotul,

Plescaia puternic pliscul,

Patina privind pamintul,

Pajistea, padurea, pliscul."

- Bine ! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei cind ai plecat ?

- Paraschiva papusico, pentru prinz prepara putin patrunjel pe potirnichi. Pa!

- Vad ca am pierdut.

- Pardon, platesti patru poli pentru pierderea pariului.

- Platesc.

- Pune paralele pe portofel.

- Inca o intrebare.

- Poftim?-

Ce adresa ai matale ?

- Prelungirea Popa Petre 4, parter, plecind prin Pingari, peste pod.

O viata noua intr-o ora

2009-01-28T10:32:00.007+01:00

Istoria ne-a aratat ca o criza economica dureaza, de obicei, un an de zile, timp suficient ca vechile obiceiuri sa fie inlocuite cu noi metode de a face comert. Multa lume poata sa se astepte la noi obiceiuri - voluntar sau involuntar.

Recesiunea e aici. Printre analisti financiari si economisti, este tot mai clar faptul ca lumea trece printr-un iminent eveniment. Cativa teoreticieni interpreteaza acest scenariu cu cel prezis de economistul rus Nikolai Kondratieffs. Acesta si-a bazat scenariul pe analizele economice facute la sfarsitul anilor 1700 si relatiile cu analizele facute la inceputul anilor 1900, si a observat ca durata unui ciclu de capitalism dureaza 50-60 de ani, ciclu care eventual se va termina printr-o recesiune.

L-a costat viata. Nikolai a fost un teoretician de valoare, iar pe timpul revolutiei rusesti a cazut in dizgratia lui Stalin. Dupa 8 ani in gulag, a fost impuscat. Teoriile lui Kondratieffs au trait la granita de amnistitie pentru o lunga perioada de timp, dar acum anticipeaza o multime de indiscipline, o economie letala si un colaps la nivel mondial.

Spre deosebire de flori, mediile internationale ofera sfaturi despre cum sa prevenim criza mondiala. De la lansarea produselor cerute de catre consumatori pe timp de criza la investitiile in oportunitati si rapoarte despre afaceri de succes care au luat avant pe timp de criza.

Multi au mai incercat asta inainte. Dar nu si in Asia unde castigurile economice si politice se schimba foarte rapid. Multi, totusi, vad in asta o coincidenta norocoasa de a iesi fericit din criza. Noul An chinezesc a cazut destul de devreme, deja in 25 ianuarie. In China si Asia de Sud-Est, unde traiesc o larga parte din populatia economic asiatica, pomul verde de craciun a fost inlocuit de pomul rosu -plin cu bani. Profitul a fost pe drumul cel bun de-alungul lunii ianuarie, mai mult decat profitul craciunului si al Anului Nou mondial !!!

Nu trebuie sa se puna "presiune" acum pe industrii, constructii sau servicii. Acum sunt alte reguli. Un rezumat al celor mai bune sfaturi au ajuns toate la urmatoare concluzie: "Protejeaza produsul (brandul), nu iti concedia personalul si scoate-ti mainile din buzunar." Cand va lua criza sfarsit e intrebarea tuturor. America a avut parte de 10 recesiuni de la cel de-al Doilea Razboi Mondial, si din 1960 cele 21 de state membre ale OECD au avut impreuna 112 recesiuni. In medie, o recesiune a durat 9 luni si jumatate.

Companii renumite, produse si "ways of doing things" devin ceea ce au fost candva. Innoiri doar la suprafata. Ipod-ul, de exemplu, a fost inventat de Apple pe timpul recesiunii americane din anul 2001. Un semn al schimbarii datorita crizei anului 2008-2009 e ca sistemul mondial financiar nu va mai fi la fel ca si pana acum. Pentru a putea mentine brandul intact ar trebui ca vanzatorii sa nu intre in panica si sa vanda produsele la preturi simbolice. In caz contrar, perceptia de reducere va disparea in acelasi timp cand criza va lua sfarsit.

Concedieriile nu sunt SOLUTII. Din contra. Este foarte tentant, altii ar spune ca e foarte necesar. Concedierile nu sunt metode de a scoate afacerea din recesiune. De exemplu, Banca Chartered Standard si-a marit bugetul de marketing in anul 2009 spun urmatoarele: "Erorile pe care le-am facut in anul 1997 cand am renuntat sa mai angajam nu le vom mai repeta si acum. Din contra e timpul sa angajam oameni competenti si capabili" a spus managerul Elizabeth Armstrong in revista Marketing.

In saptamanalul englez "Spectator" fostul ministru al muncii David Young reflecta la criza din Anglia din anul 1973. A reusit sa isi vanda compania pentru o avere, si se gandea ce sa faca cu participatiuniile pe care le detinea. In timp ce el se tot gandea, criza de ulei a lovit Anglia la sfarsitul anului 1973. Din noiembrie 1973 si pana in ianuarie 1975 indicele FT a coborat de la 2000 la 145 iar pretul de stoc a coborat de la 116 pana la un pret de 4 lire. De la a fi torential de bogat, el s-a trezit intr-o dimineata insolvabil, cu datorii, ipoteci, doi copii la cele mai scumpe scoli si fara servici.

"Nu a trebuit sa imi fac griji si sa ma mai gandesc ce voi face cu viata mea. Pur si simplu am cautat de lucru ca sa castig niste bani. " Scie David Young. El a reusit sa castige din nou datorita venirii la putere a guvernului lui Margareth Tatcher si prin intrarii lui in guvern. Young are o carte care in curand va fi lansata cu titlul de: "Change your life in an hour".
Acesta va fi, cu siguranta, un titlu pentru multe vieti in viitor - voluntar sau involuntar.

Mentally positive

2009-01-09T09:42:00.006+01:00

We must have a positive mental attitude to make life pay off on our own terms. Nothing great has ever been achieved without positive mental attitude (PMA). It is the only thing over which we have complete control. I learn to close the door of my mind on all failures from my past.

You have also the duty to find out what you want most in life, and go after it.

Study Ralph Waldo Emerson's "Essay on Compensation" once a week until you understand and asimilated it. This powerful work will convince you of the benefits you will derive from PMA.

I heart u!

2008-12-20T16:45:00.003+01:00

10 things I will always love about you...

1) Your radiant smile which lights up your face and shines through your beautiful eyes.

2) Your most beautiful eyes, which are as deep as the ocean and so very expressive of your every feeling.

3) The way you always read my mind and appeared when I needed you.

4) The way you cared about me and my life.

5) Your sincere interest in who I am.

6) Your love for honesty and morals.

7) The way you shared your stories and feelings with me.

8) The way you made me feel when I was with you.

9) Your thoughtfulness.

10) Your beautiful mind.

hello Poland, nice to meet you

2008-12-17T16:50:00.005+01:00

After a long semester in Denmark, me and Izabela decided to spend the Christmas together with her family in Poland :) It's been 3 days since we arrived in the North part of Poland, Pomerania region, in the city of Gdynia, near Gdansk on the Baltic Sea Coast. We have landed in Poland on the "Lech Valensa" airport in Gdansk where Izabela's father and mother were waiting for us. I have met them before, when they were visiting Denmark in august so they were quite happy to see us together again :) We drove directly home where Marta (.young sis) and Michal (marta's b/f) were waiting for us with a delicious pizza with garlic sous - Made by Marta, made in Poland :)) Our first dinner was awesome and me and Izabela felt warmly welcomed. After dinner we had to unpack and drink a delicious polish wine made by "Tadek" - Izabela's grandfather :D While we were unpacking, Karolina (.wise sis) payed us a visit and said hello and welcome to Poland.

I call Karolina wise sis because she really is, an independent, married, successful and beautiful woman.

The next day, me and Izabela woke up pretty late and ate delicious breakfast. In the morning I found how nicely decorated is Izabela's house, which is located in a very select district called Dumbrova - on a hill (160m high from the sea level) surrounded by woods. Imagine waking up in the morning and looking on the window and not being able to recognize the surroundings ??? Is it a dream or is it real?? It was real I found out when Misu' (Family's dog) scratched the door of my room and entered inside to tell me "Good morning".

Misu is a very clever dog, he noticed that I woke up even if the door was closed, amazing, and jumping on my bed and said good morning was definitely unexpected... but very warmly of him. During our first day in Gdynia we have been to a walk around the district where even more neighbors have started to decorate their houses in different colors and different models. Some decorate their doors, some decorate their threes in the garden and some their windows. I guess the strategy is "decorate everything you can" so people can admire and notice your beautiful house. Well, there are only nice houses in this beautiful district. After I saw the district we returned home where Izabela's father, Eugenius light the fire in the chemny. We sat in front of the chemny and drank Tadek's wine (again).

When Marta and Michal came back home they joined us and shared with us Michal's wine :))) very sweet though. After a while Karolina came with her dog, Roxia, a golden retriwer 6 months old, very happy dog because it couldn't sit a second. Roxia either was preparing for "rally" or was happy to be surrounded by so many people !!! Our evening ended after we make sure that Lech Poznan won their last game in the Uefa Cup. Zajebiśce!

During our second day we were visiting Karolina at work. She works as an financial consultant for Citibank Poland. Before and after this short visit me and Izabela have been shopping a little, but just a little and I have noticed that in polish malls the man stores are on the ground floor while the women stores are on the first floor, which is different than Denmark, I guess Arad too! Prices in Poland are cheaper than in Dk and almost like in Romania. We have also seen the city's main boulevard and the harbor. In Gdynia, at the moment, is the tallest building in Poland - Sea tower - which has 38 floors.

Our third day was spent by finishing our school projects and sending them to our teachers. Deadline was one day after. We have been shopping in Gdansk during the evening and have finally visited the producer of great wines - Tadek (Izabela's grandfather). Izabela's parents drove us to Gdansk and on our way back, on the high way, 5 cars crushed in creating a carambol and everybody had to stop. We spent about 30-45 minutes on the high way until we could drive again and we all considered ourselves lucky of not being involved in that horrible car accident. Nobody was dead just 5 cars collided and blocked the entire traffic on the returning way from Gdansk to Gdynia.

Today we were around the city looking for few presents for friends that will visit us tonight . W e will also visit another friend tonight because she just moved in a new apartment together with her boyfriend. Tomorrow I will go to the hairdresser and will spent the evening with few other of friends that will come by. Weather is cold here and is a deep fog for the moment making impossible for me to take photos. At the first glance people seem friendly and hospitable which makes me feel more like home. I feel that this Christmas will be unique as days brings us closer. Polish carols are the best although I do not understand completely. Very nice to celebrate this time with Izabela, especially weekends, where we compliment each other and spread love all over :) Zimowe smaki!

Craciunul

2008-12-12T03:37:00.003+01:00

Pentru câți dintre noi Crăciunul nu este cea mai frumoasă sărbătoare din timpul anului ? Câți dintre noi nu simțim atunci când vedem zăpadă, sau când știm că vine Moș Nicolae (că doar așa ne ziceau părinții când eram mici) că vine Crăciunul. Cu brad, globuri, cadouri, sărbătoare, vacanță și poate, de ce nu, și revelionul. O prietenă de-a mea mi-a luat-o cu câteva zile înainte și a scris deja despre Crăciun, în viziunea ei. A cam cuprins totul acolo. Crăciunul este perioada când pur și simplu simți că trebuie să fii altfel. Mult timp n-am înțeles asta. Mereu îmi spuneam, trebuie să fiu mai bun, pentru că venea Crăciunul. Dar parcă niciodată nu erau senzația sau sentimentul despre care auzisem. De câțiva ani însă, vine fără să îmi propun. Când simt că se apropie, iar asta vine de obicei pe la începutul lunii decembrie, în interiorul meu apare bunăstarea. Nu pot să mai fiu supărat, încerc să mă comport la fel de frumos cu toată lumea și mai presus de toate, să mai trec și pe la Biserică.

Toți spun despre Crăciun cam ce am spus eu până acum. Puțini își amintesc însă în ce constă în esență această sărbătoare minunată. Constă în a fi alături de familie. Nu știu voi, dar eu unul niciodată nu mi-am petrecut Crăciunul departe de mamă, soră, bunică, unchi etc. Mă simt mult mai bine alături de ei. Măcar 5 zile pe an (că punem aici și sărbătorile pascale) și tot e mai bine decât nimic. Sunt unicele 2 sărbători când stau cu ai mei, și nu îmi pare nimic în neregulă cu asta. Fericirea din dimineața de Crăciun (trecând peste cadouri), când te trezești și toată lumea e acasă, e zăpadă afară, frig, simți atmosfera de sărbătoare, nu se poate compara cu nimic. Am auzit spunându-se că Revelionul este o sărbătoare mult mai plăcută decât Crăciunul. În primul rând, eu nu consider Revelionul a fi o sărbătoare, ci o simplă petrecere. În afară de artificiile din centru, nimic diferit față de o simplă petrecere. În al doilea rând, mulți au părerea asta pentru că se strâng în gașcă, beau și ascultă manele. Să bei, în zilele noastre, tânăr fiind, e o dovadă. E o dovadă de cât de "tare" ești. De cât reziști. Trebuie să bei, altfel nu ești cool. Să fii manelist e și mai cool. De asta este Revelionul mai bun în viziunea lor. Crăciunul nu are nicio legătura cu băutul excesiv, în gașcă. Sărbătoarea de Crăciun este ceva sfânt. Nu sunt cea mai religioasă persoană din lume, și totuși, simt cum în preajma finalului de an mă cuprinde un dor de a fi diferit. Fiecare înțelege ce vrea din asta. Eu mereu înțeleg același lucru. Și anume că nu simt nevoia să fac nimic ieșit din comun. Simt nevoia să mă duc la rude, simt nevoia să spun Crăciun fericit!, să zâmbesc și să mă simt bine.

Spre deosebire de anii trecuţi, în acest an voi petrece Crăciunul în Polonia, dar tot alături de cineva drag. Voi fi în a doua mea casa şi nu la un hotel. Voi trăi un altfel de Crăciun alături de Izabela şi familia ei :) Voi încerca să vă ţin la curent cu tot ceea ce experimentez acolo şi tradiţiile Crăciunului polonez. Sper ca şi voi să aveţi un Crăciun minunat. Sfatul meu este să vă bucuraţi de Crăciun în adevăratul sens al cuvântului. Biliard în oraş puteţi juca şi pe 3 ianuarie şi berea din frigidere nu se strică în cluburi până după anul nou. Staţi cu familia, nici nu vă închipuiţi cât de greu este fără ei. Sărbători fericite.

Amintiri despre viitor

2008-11-14T16:50:00.002+01:00

N-am trait in timpul marii recesiuni 1929 - 1933 dar imi propun totusi sa recompun din presa interbelica tabloul perioadei de acum opt decenii pentru a intelege ceva dintr-un trecut care pare sa nu mai treaca. Demersul meu se vrea un inventar al lucrurilor de evitat pe timp de criza.

1929: „octombrie negru“

Şi în Marea Recesiune a secolului trecut lucrurile stăteau la fel ca acum: autorităţile abordau patetic şi neprofesionist criza. Cu câteva luni înainte, economia „duduia“, iar cu câteva luni după eram în colaps, băncile făceau apeluri disperate întru sprijinirea fragilului leu, profesorii stăteau din grevă în grevă, iar mai periculos părea „iredentismul maghiar“. Sinucigaşii perioadei, „jenaţi financiar“, se duceau pe lumea cealaltă lăsând în urmă datorii şi implorând iertarea băncilor creditoare.

În 1929, la finele unui deceniu de aur care estompase memoria macabră a Primului Război Mondial, criza a lovit din plin „România dodoloaţă“. Bursele s-au prăbuşit, marile companii au început să se clatine din temelii, iar „şomajul“ a devenit, dintr-un simplu cuvânt, o realitate cotidiană alarmantă. Niciodată n-a părut mai evidentă prăvălirea citadelei capitaliste decât în lunile şi în anii care au urmat acelui „octombrie negru“ din 1929.

Au trecut aproape opt decenii de atunci, România bate la porţile unei noi crize economice de proporţii, iar comedia şi tragedia încă alcătuiesc aluatul din care ţara îşi prepară soluţiile anticriză.

Criza, mereu prea departe

Wall Streetul se prăbuşeşte prima dată pe 24 octombrie 1929. La Bucureşti, veştile ajung însă mai greu. Era internetului nu transformase încă miile de kilometri în secunde-distanţă. Trei zile mai târziu, cel mai mare ziar românesc al epocii, „Universul“, dedică, în fine, o „casetă“ evenimentului: „La Bursa de efecte din New-York s-au făcut tranzacţiuni asupra unui număr de circa 14 milioane acţiuni. Şedinţa a decurs extraordinar de furtunos şi în parte într-o atmosferă de panică, înregistrându-se scăderi colosale la cursurile celor mai multe hârtii“.

Nici „Dimineaţa“, ziarul stângii politice, nu se grăbeşte foarte tare. Abia pe 1 noiembrie titrează pe prima pagină: „Crahul catastrofal de la Bursa din New-York“, descriind pe larg haosul de pe piaţa bursieră americană.

Când vine vorba de România, optimismul e în floare. Criza e mereu „a lor“, a celorlalţi, mereu în altă parte: „În general, bilanţul Băncii Naţionale arată că situaţia economică a început să se îndrepte în mod foarte temeinic şi îndreptăţeşte speranţa ca, pe măsură ce se va valorifica noua recoltă, îmbunătăţirea să se accentueze“.

Mai mult, pe 7 noiembrie, se desfăşoară, la Bucureşti, Adunarea generală extraordinară a Uniunii Industriaşilor. Despre criză şi posibilele sale efecte? Nicio vorbă. România îşi trăia încă iluziile departe de un tăvălug financiar ce avea să „muşte“, cu forţă şi pe neaşteptate, câteva luni mai târziu.

„Băncile sunt Dumnezeu“

Starea de „dulce visare“ caracteriza şi vârfurile eşalonului politic românesc. Pe 10 noiembrie 1929, Ion Mihalache, la acea vreme ministru al agriculturii, publica în „Universul“ o „Scrisoare către plugari“, în care sfătuia agricultorul român să se arunce în braţele băncilor: „Agricultura nu se mai face azi numai cu «oasele». Trebuie să ne grăbim şi noi ca să nu ne dea cumpăna lumii peste cap. «Credit, organizare şi educaţie» sunt «Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh» al agriculturii române“. Un altfel de a spune că „Băncile sunt Dumnezeu“.

Prognozata modernizare a agriculturii dădea şi tonul reclamelor din paginile ziarelor româneşti. Iată, de pildă, un promo din „Universul“: „Calul este un animal răbdător şi iubit de toţi. El nu mai este însă la înălţimea cerinţelor moderne. Vechile prejudecăţi nu trebuie să continue. De ce nu v-aţi adresa Agentului Ford celui mai apropiat, cerându-i să vă dovedească foloasele şi economia pe cari le veţi putea realiza în comerţul Dvs. cu ajutorul unei camionete noi Ford. Acum este timpul pentru cercetarea acestei probleme, deoarece iarna vine cu paşi mari şi iarna în România este nu numai aspră, dar şi piedica cea mai de seamă în calea transporturilor cu cai“. Recesiunea venea însă cu paşi de gigant.

Oltenii şi dolarii falşi

Efectele crizei şi începutul recesiunii teribile care avea să afecteze România până la mijlocul anilor ’30 începeau să producă primii „descurcăreţi“. România profundă a avut în permanenţă anticorpii necesari pentru a dezlega iţele situaţiilor complicate: „De câtva timp s-a constatat că circulă în ţară noi bancnote false de 1.000 lei din seria celor falsificate în comuna Băileşti (Dolj). Bancnota se poate cunoaşte după hârtie, care este inferioară şi fără lustru. Culoarea bancnotei este închisă, iar filigramele nu sunt reuşite“.

Comedia nu se opreşte însă aici, căci în România începuseră să circule şi dolari falşi: „Tezaurul din Washington a înştiinţat poliţia Capitalei că s-au falsificat bancnote de 10 şi 20 dolari ai Băncii «Federal Reserve» din Missouri, seria 1928. Portretul lui Jackson, secretarul tezaurului, este imperfect“.

Şi dezbrăcaţi, şi cu banii luaţi

La sfârşitul lui iulie 1930, „Universul“ demarează o serie de reportaje sub titlul „Prin regiunile de munte ale Bucovinei“. Foametea, şomajul şi falimentul sunt imaginile cel mai des invocate. „Lipitorile satelor?“ Băncile, care iau dobânzi de 35%, şi cămătarii, majoritatea evrei, care cer 50-60%. Reporterul notează însă că sentimentul antisemit nu este răspândit. Şi, totuşi, câteva luni mai târziu, acelaşi „Universul“ titra pe prima pagină - „Provocatori de anarhie“, continuând: „Ţăranii evrei sunt împroprietăriţi, în vreme ce românii sunt dezbrăcaţi de cămătari. Ce să mai zicem de cazul de la Suceava descris de eminentul nostru confrate, d. C. Bacalbaşa? Acolo, primarul a închiriat oborul comunei unei asociaţii de 5 evrei, care luau câte 5 lei ţăranilor, ori de câte ori aceştia coborau din căruţe ceva, o scândură, un sac, orice. Când ţăranul n-avea cu ce să plătească îl dezbrăcau“.

„Să mai salvăm ce se mai poate salva“

Criza economică din perioada interbelică a fost una de supraproducţie, fiind agravată de scăderea puternică a puterii de cumpărare a populaţiei. La nivel mondial, a explodat la jumătatea anului 1929, afectând producţia de fontă, cupru, oţel, huilă, sare, cantităţi uriaşe de produse rămânând nevândute, în depozite. În România, imaginea-simbol a epocii este cea a ţăranului vărsând laptele pe câmp sau dând foc grânelor.

Cămătari evrei

Cifre seci spun totul despre dimensiunea dezastrului. O anchetă întreprinsă de Ministerul de Justiţie în 1932 indica faptul că aproape 2,5 milioane de agricultori aveau de rambursat datorii, contractate până în 1931, în valoare de 52 de miliarde de lei. Datoria cuprindea doar creanţele la bănci, nu şi datoriile de la individ la individ, estimate la aproape 20 de miliarde. Reversul medaliei indica o realitate alarmantă: nu era sat sau comună care să nu aibă unul sau mai mulţi cămătari, români sau străini, mai ales evrei.

La începutul anilor ’30, preţul chintalului de grâu scăzuse sub nivelul cheltuielilor făcute pentru a-l recolta. Marii proprietari, care făcuseră eforturi financiare considerabile pentru automatizarea procesului agricol, s-au găsit în situaţia de insolvabilitate. Modelul american eşuase lamentabil în România interbelică.

Reacţia guvernului a fost, pe toată durata recesiunii, aproape catastrofală. Preţurile mărfurilor de producţie autohtonă s-au menţinut la nivelul anilor care au precedat criza, dovedindu-se exagerate în raport cu puterea de cumpărare a populaţiei. Mărfurile agricole, neprotejate de nicio măsură vamală, au fost lăsate la discreţia concurenţei internaţionale, ceea ce a contribuit la scăderea preţurilor respective cu 60-70% faţă de perioada 1928-1929.

Falimente bancare răsunătoare

În plus, o adevărată hemoragie financiară a afectat România la începutul anilor ’30. Firmele cu capital străin s-au retras de pe piaţa românească, încercând să limiteze pierderile şi să mai salveze o brumă de profit. Conform estimărilor neoficiale, între octombrie 1929 şi iulie 1931 au „ieşit“ din România peste 17 miliarde de lei.

Inevitabil, sistemul bancar a intrat în colaps. Printre cele mai răsunătoare falimente sunt, în epocă, Banca Ţării Româneşti şi Banca Bercovici, ambele din Bucureşti. Criza bancară, anunţată încă din 1930, dă naştere la o adevărată panică printre deponenţi. „Să mai salvăm ce se mai poate salva“, devine sintagma-simbol a epocii. Oamenii încep să-şi retragă masiv banii depuşi.

„Cer iertare băncei creditoare...“

Cronica sinuciderilor la români pe vreme de criză rămâne în acelaşi registru specific naţional: tragicomedia. Pe 3 februarie 1930, „Universul“ scria: „Marele comerciant angrosist din Capitală, Jean Eschenasy, s-a sinucis. În strada Gabroveni 4, el avea un mare magazin de manufactură. În ultimul timp ajunsese într-o mare jenă financiară, din care cauză se neurastenizase. Ieri-dimineaţă a plecat foarte abătut de acasă şi a spus fiului său că nu va veni la masă. La prăvălie a stat până la ora 1, când a plecat odată cu întreg personalul. Eschenasy avea însă o altă cheie şi după câtva timp s-a înapoiat în prăvălie şi s-a spânzurat. În buzunarul hainei sinucigaşului s-a găsit o scrisoare cu următorul conţinut: «Mă simt incapabil să mai rezist. Văd ruina mea şi a familiei mele. Cer iertare familiei, băncei creditoare şi celorlalţi creditori ai mei»“.

Pe 28 februarie ’30, altă tragedie subliniată în „Universul“: „Altă victimă a crizei financiare, marele comerciant Pandele Brătulescu şi-a pus capăt zilelor. (...) Afaceristul era descoperit cu 25 de milioane. În ultimul timp era foarte abătut şi din cauză că i s-a aplicat o amendă de 200 mii lei, în conformitate cu legea“.

Năsturel şi Conservatorul

Pe 2 martie 1930, alt necaz: „Ieri, s-a sinucis pe o alee din faţa Ştrandului de la şosea inginerul Dumitru Năsturel, de 46 de ani, trăgându-şi două gloanţe de revolver în tâmpla dreaptă. Asupra cadavrului s-au găsit două scrisori, una adresată fratelui şi sorei sale, iar a doua soţiei sale. Dela frate şi soră îşi ia rămas bun, arătând ca motiv al sinuciderii jena financiară. Scrisoarea adresată soţiei este mai detaliată. O roagă să-l ierte pentru gestul ce-l face şi o povăţuieşte să nu se descurajeze şi să continue a urma Conservatorul“.

Scuze faţă de societatea de înmormântări

Pe 4 martie: „D.H.L. Grossman, mare petrolist ploieştean, a încercat să se sinucidă astăseară, bând 500 gr. spirt în care dizolvase câteva pastile. Cauza acestei încercări disperate este situaţia financiară critică în care se găsea, provocată de ultimele scăderi de preţuri ale ţiţeiului. Dealtfel, era şi bolnav“.

Pe 18 iulie 1933, absurdul perioadei atinge nivelul maxim: „Răpus de mizerie şi urmărit de creditori, un bătrân comerciant din Ploeşti şi-a pus capăt zilelor. Anghel Goldstein a lăsat în urma sa trei scrisori. Una, adresată primului procurer, în care îşi explică fapta, rugând să nu i se facă autopsia. A doua, adresată societăţii Sacre de înmormântări, în care îşi cere scuze pentru deranjul ce îl produce, rugându-i să-l înmormânteze la un loc mai bun. A treia, adresată proprietăresei, nu a fost încă deschisă, destinatara nefiind în localitate. Anghel Goldstein venise în Ploieşti din Focşani la câţiva ani după război şi a deschis un mare magazin în plin centrul oraşului. Din cauza crizei care bântuie cu atâta furie, Goldstein a căzut în faliment. El nu s-a dat uşor învins, ci timp de aproape trei ani a luptat cu necazurile, încercând să se refacă. A fost însă imposibil. În ultimul timp, nefericitul bătrân a intrat ca vânzător la un magazin de manufactură, unde era mulţumit că-şi putea câştiga existenţa. Un creditor din Bucureşti însă, auzind că are o leafă, i-a făcut poprire pe ea, iar patronii magazinului la care funcţiona, ferindu-se de neplăceri, l-au concediat din serviciu. Ajuns pe drumuri, a pierdut orice speranţă şi a recurs la funestul gest al sinuciderii“.

„Statul se desinteresează complect de profesori“

Cu sau fără cele aproape opt decenii care s-au aşezat peste cea mai mare recesiune economică a secolului trecut, România pare să trăiască, mereu, în interiorul aceloraşi coordonate. Şi la sfârşitul lui 1929, ţara se confrunta cu problemele ce fac astăzi actualitatea: „Profesorii secundari îşi încep cariera cu 7.000 lei pe lună, adică cu atât cât costă numai chiria lunară a unei locuinţe modeste, iar pentru tot restul de cheltuieli ale unei vieţi de familie, statul se desinteresează complect, părăsindu-i absolut la voia întâmplării. Starea învăţământului nostru nu este decât efectul acestei crime politice împotriva profesorimii“. Şi, fiindcă aşa nu se mai putea, dascălii pregăteau o grevă de proporţii.

„Iredentiştii maghiari“

O altă piesă de mare audienţă astăzi făcea săli pline şi atunci - „Ungurii şi noi“. Mai conta că România se afla pe marginea unei recesiuni de care nimeni nu se arăta interesat? Ţara îşi ducea războaiele cu „duşmanii“:

„La serbările naţionale organizate de iredentiştii maghiari au luat parte, în calitate de delegaţi ai partidului maghiar din România, domnii Iosef Nemes şi Sandor Fischer. În Bucureştii a toate răbdător, ca şi în toate oraşele din Ardeal, propaganda maghiară a reuşit să introducă filme iredentiste. Şi guvernul tolerează propaganda criminală în ţara noastră şi se crede obligat să dea sute de milioane foştilor funcţionari maghiari care au refuzat să depună jurământu. Dulce ţară...“.

1930 a venit însă cu veşti proaste pentru toată lumea. În ciuda optimismului naiv care contaminase discursul public în preajma crahului bursier, deceniul al patrulea n-avea niciun gând să menajeze destinele românilor.

„Universul“ descrie magistral starea naţiunii: „Greutatea de a trăi se simte din nefericire tot mai apăsat în ţara aceasta bogată şi cu procentul celei mai puţin dense populaţii în raport cu suprafaţa. Greutatea de a trăi se simte în rândurile claselor nevoiaşe - printre muncitorii din industrie, printre ţăranii lipsiţi de pământ, printre proletariatul intelectual. Vin la Bucureşti din toate colţurile ţării. Vin lucrători şomeri şi vin absolvenţi de şcoli superioare, licenţiati, doctori şi diplomaţi ai diferitelor academii de studii din străinătate, agăţaţi toţi de speranţa că vor cuceri aici un post cât de modest sau că vor găsi orice alt rost provizoriu până la un viitor «mai bine». Dar cum vin aşa se întorc. Ba, de cele mai multe ori nici nu mai au cu ce să se’ntoarcă“.

Sacul, mai scump decât conţinutul

Urbanitatea precară a României interbelice era însă doar o parte a problemei. Pătura rurală însuma încă procentul cel mai însemnat de populaţie. În consecinţă, cel mai afectat de recesiune. „Le dăm foc!“, ameninţau peste tot ţăranii, puşi în faţa preţurilor derizorii la care se comercializau produsele agricole. „Tragedia producţiei noastre şi-a atins punctul culminant. Costul unui sac gol e mai mare decât produsul cu care se umple. Pentru un bilet de cinematograf unde poţi admira pentru o oră pelicula «Amanta abandonată» trebuie să duci la casă un sac cu 60 de kg de orz sau o cisternă de ţiţei“, scria „Universul“. Concluzia, la mijlocul lui 1930, nu putea fi decât una: „Trecem prin împrejurări cum n-au mai fost. A ajuns cuţitul la os“.

„Trecutul sbuciumat al poporului“

Ca de obicei, istoria e chemată să justifice „de ce ni se întâmplă“. Pe 3 „decemvrie“ 1929, ţărănistul Mihai Şerban a ţinut un antologic „discurs cu ocaziunea desbaterii adresei de răspuns la mesajul de deschidere a sesiunii corpurilor legiuitoare“. „Poporului românesc, aşezat la porţile răsăritene ale Europei, i-a revenit partea cea mai ingrată din diviziunea de roluri şi de muncă, în evoluţia istorică a neamurilor. Chiar atunci când valurile de năpastă ale migraţiunii popoarelor n’au putut fi pe deaîntregul oprite de piepturile strămoşilor noştri, totuş ele au trecut mult slăbite spre apus, unde adesea s’au aşezat dela sine. Aceste lupte au cerut sacrificiul unei părţi a fiinţei noastre etnice“. Ţărănistul descrie corect starea economiei româneşti care s-a grăbit „să facă o Cameră de comerţ înainte de a avea una a Agriculturii“: „Fiind vorba de un Stat agrar, trebuie să subordonăm problema agricolă cauzei agricultorului. Căci dacă vom mai continua cu concepţia depână acum, acestuia nu-i mai rămâne drept parte decât resemnarea în mizerie sau emigrarea, sau revolta“. Concluzia nu poate fi decât una, în cheie mistică: cu ajutorul bunului Dumnezeu, trecem noi şi de asta, pentru că: „Merită acest popor, prin originea şi trecutul său sbuciumat, prin calităţile rasei şi bogăţia zestrei sale, o soartă mai bună în concertul civilizaţiei contemporane“.

If I were a boy ...

2008-11-08T16:09:00.005+01:00

... oh wait, I am a boy and love this video :D

Beyonce - If I were A Boy (New)
Uploaded by Le-Tour-2Lor

one of beyonce's best, love it. This is one of the best music videos I have ever seen. It is like a movie and song in one. I can listen over and over again. Hope some of you like it, too. It makes me think about "the power" I have in the relationship, and aware of how to use in the most effective way... to bring the best outcome for everybody. "A win-win situation" :)

Because of you people :)

2008-11-07T17:06:00.003+01:00

Everyday, when I wake up, I open the blinds and look out the window and think to myself how blessed I am that I have wonderful people in my life.

Then I smile ...

Thats the thing ... Simple is better

2008-11-05T23:57:00.005+01:00

This is the answer!!! Listen to this girl seriously! Earth First. This movie is made too simplistic so everybody could understand the message cause the point here is to inform and create a conscience about the problem. Real change can only come from the people.

Let's change people ... We CAN make it change.

Lets create something new I'll just say: it seems we live in a wrong era, we as human beings have to find a way to unite great masses of people who love and respect our planet and thus nature, pieceful and friendly goverments and policies. but this is utopia. how?!! It is ALL our problem, but some of us are more responsible than others. When was the last time you needed to walk 3 miles to carry 3 litres of water? Easier to go to the mall in the 4x4 to buy a mega diet coke perhaps? Why is there toxic stuff in our stuff, and why does it cost more if you buy things without the toxic stuff? It makes me mad to know that there is so much toxic stuff. The good news is that we are consumers and hold the power. Be aware of what you purchase. We all need to be happy with what we've got, and stop asking for more.

I believe in Barack

2008-11-03T20:47:00.005+01:00

This election had many firsts and many stories that will be told for generations. But one that's on my mind tonight is about a woman who cast her ballot in Atlanta. "She's a lot like the millions of others who stood in line to make their voice heard in this election except for one thing - Ann Nixon Cooper is 106 years old.

She was born just a generation past slavery; a time when there were no cars on the road or planes in the sky; when someone like her couldn't vote for two reasons - because she was a woman and because of the color of her skin.

And tonight, I think about all that she's seen throughout her century in America - the heartache and the hope; the struggle and the progress; the times we were told that we can't, and the people who pressed on with that American creed: Yes we can.

At a time when women's voices were silenced and their hopes dismissed, she lived to see them stand up and speak out and reach for the ballot. Yes we can.

When there was despair in the dust bowl and depression across the land, she saw a nation conquer fear itself with a New Deal, new jobs and a new sense of common purpose. Yes we can.

When the bombs fell on our harbor and tyranny threatened the world, she was there to witness a generation rise to greatness and a democracy was saved. Yes we can.

She was there for the buses in Montgomery, the hoses in Birmingham, a bridge in Selma, and a preacher from Atlanta who told a people that "We Shall Overcome." Yes we can.

A man touched down on the moon, a wall came down in Berlin, a world was connected by our own science and imagination. And this year, in this election, she touched her finger to a screen, and cast her vote, because after 106 years in America, through the best of times and the darkest of hours, she knows how America can change. Yes we can.

America, we have come so far. We have seen so much. But there is so much more to do. So tonight, let us ask ourselves - if our children should live to see the next century; if my daughters should be so lucky to live as long as Ann Nixon Cooper, what change will they see? What progress will we have made?

This is our chance to answer that call. This is our moment. This is our time - to put our people back to work and open doors of opportunity for our kids; to restore prosperity and promote the cause of peace; to reclaim the American Dream and reaffirm that fundamental truth - that out of many, we are one; that while we breathe, we hope, and where we are met with cynicism, and doubt, and those who tell us that we can't, we will respond with that timeless creed that sums up the spirit of a people:

Yes We Can. Thank you, God bless you, and may God Bless the United States of America."

Barack Obama,
United States of America's new President

Barack Obama defined the kind of change he hopes to bring to America at a
Town Hall in Concord New Hampshire on September 12th 2008

I need you

2008-10-15T00:18:00.010+02:00

Izabela... I appreciate you beyond belief for everything you are and have ever been to me. I love and trust you more and more with each day that passes. You never fail to bring a smile to my face. You're amazing and I hope you never fail to see that. Thank you for always believing the best of me, and reminding me that any perceived flaws only reinforce that I am human. I love you more than anything.

One hill

2008-07-20T22:21:00.001+02:00

It's said that the saddest thing a man will ever face is what might have been... but what if the man who's faced with what was... or what may never be... or what can no longer be... choosing the right path is never easy, it's a decision we make with only our hearts to guide us... but sometimes we find our way to something better... sometimes we fight through the regret and remorse of our mistakes, our malice and our jealousy, and the shame we feel for not being the people we were meant to be... and that's when we find our way to something better... or when something better finds its way to us.

Proiectul Blue Beam

2008-07-13T13:19:00.002+02:00

Proiectul Blue Beam (Raza Albastră) intenţionează simularea venirii lui Iisus pentru a manipula oamenii şi a distruge credinţa şi religiile.

„Vom avea un guvern mondial, fie că vă place, fie că nu. Singura întrebare este dacă el va fi creat prin cucerire sau prin consimţământ.”

Paul Warburg - membru al Consiliului pentru Relaţii Externe (CFR), declaraţie făcută în februarie 1950 în faţa Senatului american.

„Suntem în zorii unei transformări globale. Nu mai avem nevoie decât de o criză majoră adecvată şi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.”

David Rockeffeler – preşedinte de onoare al Consiliului pentru Relaţii Externe (CFR), preşedinte de onoare al Comisiei Trilaterale, membru Bilderberg, declaraţie făcută în septembrie 1994

În 1994 jurnalistul canadian Serge Monaste prezenta un amplu şi bine documentat material despre Proiectul NASA Blue Beam. Distrugerea credinţei prin false descoperiri arheologice de genul recentului “sarcofag al lui Iisus”. Organizarea unei gigantice mistificări în care se va simula prin proiecţii holografice venirea lui Iisus. Utilizarea undelor de joasă frecvenţă pentru controlul mental. Sunt doar câteva dintre planurile de instaurare a noii religii mondiale satanice cuprinse în acest proiect.

Fost ziarist la publicaţia canadiană L’Enquete şi fondatorul unei agenţii de presă independente - International Free Press Network, Serge Monaste este bine cunoscut ca autor al unor numeroase articole despre Noua Ordine Mondială. Serge Monaste a murit în condiţii suspecte. Încă din 1994 el spunea într-un interviu că a fost ameninţat în mod repetat de primul ministru canadian şi de Vatican.. Sub pretextul că nu are voie să îşi educe copiii acasă, autorităţile l-au arestat şi i-au sechestrat familia.. Întors acasă, Serge Monaste, care nu suferise niciodată de probleme cardiace, a avut un atac de cord în urma căruia a murit. La scurtă vreme, un alt jurnalist care îl ajuta în investigaţii a murit tot în urma unui atac de cord, la fel de suspect. În dezvăluirile sale Serge Monaste arată pe baza unor documente autentice cum pot fi provocate astfel de atacuri de cord unor persoane incomode.

Vă prezentăm în continuare extrase din prezentarea realizată de Serge Monaste în 1994 în care demască proiectul Blue Beam. Traducerea după înregistrarea audio a fost completată cu comentariile noastre privitoare la o serie de evenimente ce confirmă parcurgerea unora dintre etapele acestui proiect.

“International Free Press Network nu este un grup religios sau o organizaţie politică, ci o agenţie de presă independentă care realizează investigaţii. Suntem specializaţi în investigarea şi publicarea de rapoarte speciale şi casete audio care demască dedesubturile implementării unei Noi Ordini Mondiale. Scopul nostru este să îi ajutăm pe oameni să realizeze că venirea Noii Ordini Mondiale nu este un vis şi nici o presupunere paranoică. Este un proiect satanic în curs de desfăşurare. Care este scopul lui? Să distrugă religiile tradiţionale şi mai ales religia creştină şi să le înlocuiască cu o religie mondială unică, bazată pe cultul omului. Să abolească familia aşa cum o ştim noi astăzi şi să o înlocuiască cu indivizi (cetăţeni mondiali, oameni universali n.n.) care lucrează fiecare pentru gloria guvernului mondial unic. Să distrugă orice formă de creativitate artistică sau ştiinţifică pentru a putea implementa o singură viziune, cea a guvernului mondial. Să implementeze apartenenţa obligatorie la un stat mondial condus de o forţă militară unică, de o Justiţie mondială, de o singură lege comercială, să îi oblige pe oameni să trăiască într-o pace falsă şi să impună o nouă religie şi o nouă cultură mondială.”

“Blue Beam (raza albastră) este un proiect al NASA care presupune patru direcţii de parcurs pentru implementarea noii religii mondiale New Age. Această religie este chiar baza noului guvern mondial, pentru că fără aducerea omenirii în această sclavie spirituală dictatura Noii Ordini Mondiale nu ar fi posibilă.“

False descoperiri arheologice pentru a submina credinţa

“Primul pas în acest proiect vizează discreditarea sau re-evaluarea tuturor cunoştinţelor religioase de până acum. Prin crearea unor cutremure artificiale în locaţii precise de pe planetă, în care s-a presupus mereu că se ascund secrete importante, se va urmări scoaterea la lumină a unor aşa-zise noi descoperiri arheologice prin intermediul cărora se va “dovedi” că doctrinele marilor religii sunt false.“

Ne vom opri mai mult asupra modului în care această etapă este deja pusă în aplicare, pentru că am asistat de curând la un astfel de „cutremur”… de data aceasta mediatic. În seara zilei de 26 februarie 2007 pe toate posturile TV româneşti şi internaţionale James Cameron anunţa lumii că a descoperit «sarcofagul lui Iisus» şi al familiei sale. Iniţial am crezut că este vorba despre un nou film. La urma urmei cel care ne vorbea era un regizor, un creator de ficţiuni precum Terminator, Alien sau Titanic. De data aceasta însă James Cameron vorbea cu convingere despre o mare descoperire arheologică, despre dovezi ştiinţifice, despre teste ADN şi statistici care puneau la îndoială chiar bazele religiei creştine. Arheologii găsiseră 10 cutii cu oase pe care se aflau inscripţionate nume. Pe şase dintre ele se aflau nume cheie din Noul Testament: Joshua - Iisus, Maria, Iosif, Meriem - Maria Magdalena, Matei, Iuda. Despre celelalte patru nume care nu aveau atâta semnificaţie religioasă, James Cameron nu a amintit însă nimic.

A susţinut doar că are dovada că acestea sunt oasele lui Iisus, ale mamei sale Maria, ale tatălui său Iosif, ale Mariei Magdalena (Meriem) - soţia sa conform testelor ADN realizate asupra oaselor şi fiului lor – Iuda. Testele ADN puteau într-adevăr dovedi că oasele respective aparţineau unui cuplu care avea şi un copil, însă nu dovedeau că aparţin lui Iisus. În plus numele respective erau ceva comun în Ierusalimul acelor vremuri. Erau întâlnite la fel de des cum am întâlni noi acum numele de Ion, Maria şi Gheorghe. Pentru a elimina şi acest impediment din calea mistificării sale Cameron invocă părerea unui expert în probabilităţi, Andrey Feuerverger. Acesta calculează ce şansă există ca cele şase nume găsite pe sicriele de la Ierusalim să fi făcut parte din familia lui Iisus. O falsă problemă pentru că în realitate nu are cum să existe un sicriu al lui Iisus şi chiar dacă ar exista, statistica nu este relevantă pentru a o rezolva. Răspunsul expertului contrazice teoria regizorului: statistic şansa este 1 la 600. Iar acesta, în loc să spună că în proporţie de 99% nu are cum să nu fie vorba de familia lui Iisus, spune că există totuşi o şansă!

În plus această manipulare atât de intens mediatizată este infirmată chiar de cel care a descoperit osuarele, arheologul Amos Kloner. Într-un interviu publicat în Jerusalem Post, dar nu atât de intens mediatizat el spune: „Ceea ce pretinde documentarul este un fals istoric. Nu există un mormânt al familiei lui Iisus. Nici nu se putea face un astfel de mormânt, astfel încât să cuprindă persoane care au murit în locuri diverse, la distanţe mari în timp.” Cine are interesul ca lui James Cameron să i se acorde minute în şir de emisie pe toate canalele TV din lume, prezentând de fapt o ficţiune? Cine are interesul să mediatizeze atât de intens o aşa-zisă descoperire care atacă credinţa creştină? Aceiaşi care au conceput şi proiectul Blue Beam, la a cărui punere în practică vedem că participă acum celebrul regizor.

Show-ul secolului – „Venirea lui Iisus”

Al doilea pas al proiectului NASA presupune organizarea unui gigantic spectacol holografic proiectat chiar pe cer, astfel încât să fie vizibil pe întreaga planetă, care va simula venirea lui Mesia. Prin emisia unor unde care acţionează direct asupra creierului, fiecare om va vedea în această hologramă pe Mântuitorul specific religiei sale şi îl va auzi vorbindu-i în limba lui.

Cu ajutorul unor computere performante care vor coordona spectacolul şi al sateliţilor din jurul pământului care vor emite semnale de joasă frecvenţă (LF), foarte joasă frecvenţă (VLF) şi extrem de joasă frecvenţă (ELF) vor fi proiectate holograme folosind pe post de ecran pelicula de sodiu care înconjoară pământul la o înălţime de aproximativ 100 de km. Animarea pe computer şi semnalele auditive vor părea că provin din adâncimile spaţiului şi îi vor face pe adepţii ardenţi ai diferitelor religii să creadă că sunt martorii mult promisei întoarceri a propriului Mesia.

“Apoi proiecţiile lui Iisus, Mohamed, Buddha, Krishna etc. se vor uni într-o singură imagine şi « Salvatorul » universal le va face o mare revelaţie. Le va spune că diversele scripturi sunt false şi că vechile religii sunt responsabile pentru răul de pe planetă.. De aceea ele trebuie abolite pentru a lăsa locul unei noi religii care va fi condusă de el, unicul Dumnezeu pe care îl pot vedea cu ochii lor şi auzi cu urechile lor.”

Diabolicul plan prevede ca în urma acestei apariţii să se creeze o mare dezordine socială, în care milioane de susţinători fanatici ai dogmei unei religii se vor ridica împotriva altor milioane de susţinătorilor fanatici ai dogmei altor religii. Se vrea astfel generarea unor conflicte cum nu s-a mai văzut până acum. Pare de domeniul fanteziei, însă mijloacele pentru a realiza aceasta deja există..

„Diverse servicii secrete arată că în ultimii 25 de ani (este vorba de anul 1994 n.n.) fosta URSS a stocat deja într-un computer extrem de avansat informaţii despre proprietăţile electrice, chimice şi biologice ale creierului uman rezultate în urma studiilor pe milioane de oameni. Aceste date permit manipularea senzaţiilor auditive şi vizuale. Au fost stocate de asemenea şi date despre toate limbile şi dialectele vorbite în prezent pe glob pentru a fi generate mesaje artificiale pe înţelesul oricui. Existenţa unor astfel de computere este menţionată şi într-un articol publicat în martie 1983 în ziarul Sidney Morning Arrow.

La fel stau lucrurile şi în SUA şi Europa. Încă din anii ‘70 s-au realizat cercetări asidue privind combinarea undelor electromagnetice şi a hipnozei.. În 1974 cercetătorul G.F. Shapis scria: «Cuvintele hipnotizatorului pot fi modulate electromagnetic, astfel încât să acţioneze direct asupra creierului sub formă de unde, fără a mai fi nevoie de receptarea şi transportarea sunetului şi fără ca persoana expusă la astfel de influenţe să aibă vreo şansă de a controla fluxul informaţional receptat.» Cei care cercetează fenomenul de channeling au observat că numărul celor care se consideră canale a crescut exponenţial de când se fac astfel de cercetări. Cei care practică aşa ceva ar trebui să îşi utilizeze simţul critic şi discernământul pentru că de cele mai multe ori nu cunosc sursa a ceea ce ei numesc ghidare divină.”

Vorbirea artificială asigură controlul mental

„Existenţa unor astfel de tehnologii ţine de a treia direcţie de dezvoltare a proiectului Blue Beam care vizează comunicarea telepatică şi electromagnetică prin unde de joasă, foarte joasă şi extrem de joasă frecvenţă care îi va face pe oameni să creadă că îl aud pe propriul lor Dumnezeu vorbindu-le. Astfel de unde generate de computer vor fi transmise prin intermediul sateliţilor şi vor interacţiona cu gândirea naturală, făcând să apară ceea ce se numeşte „vorbire artificială”. Acest gen de tehnologie există încă din anii ‘70 şi a fost perfecţionată prin cercetări ulterioare privind relaţia dintre creierul uman şi computer.

În ianuarie 1991 la Universitatea din Arizona a avut loc conferinţa intitulată „Cercetarea avansată NATO cu privire la fenomene emergente ale sistemelor biomoleculare”. Ce înseamnă aceasta mai exact? Într-una din lucrările prezentate la această conferinţă erau prezentate echipamente care puteau face un orb să vadă sau un surd să audă. Echipamente care puteau calma orice durere, fără a interveni cu medicamente şi a căror utilizare ar fi permis oricărei fiinţe umane să îşi menţină şi la vârste înaintate aceleaşi funcţii de la tinereţe. Autorul lucrării în cauză trăgea un semnal de alarmă asupra pericolului ca astfel de cercetări să fie deturnate de la scopul lor iniţial şi să fie folosite împotriva oamenilor. El afirma că astfel de echipamente sunt operaţionale în cadrul CIA şi FBI, nu pentru a vindeca oameni, ci pentru a tortura şi omorî pe cei care se opun sistemului sau pentru a crea ceea ce în mod obişnuit se numeşte „candidat manciurian”.

Avem date care arată că astfel de experimente au loc şi în Marea Britanie, Australia, Franţa, Germania şi Finlanda. Agenţiile guvernamentale şi corporaţiile care lucrează mână în mână cu ele sunt gata să facă orice pentru a-şi atinge obiectivul: controlul social total. De ce? Foarte simplu. În primul rând, dacă terorizezi populaţia şi o faci să se teamă pentru siguranţa şi viaţa sa, îţi va fi mai uşor să implementezi un sistem draconic, să o supraveghezi, să o dezarmezi şi apoi să îi spui că totul este pentru protecţia ei. În al doilea rând pentru că aşa este mai uşor să promovezi un nou sistem politic şi social, în locul celui vechi care pare să nu mai funcţioneze. Evident că alternativa este pregătită de multă vreme şi se numeşte Noua Ordine Mondială. Frica a fost mereu utilizată ca un instrument cu care Elita a controlat şi a subjugat masele. Vechea zicală „Divide et impera” (Dezbină şi stăpâneşte) a fost aplicată în toate colţurile planetei pentru a avea siguranţa că oamenii sunt speriaţi, se tem pentru siguranţa lor şi îşi pierd încrederea în ceilalţi oameni. Şi aceasta este tot o formă de control mental.”

Subliniem faptul că Serge Monaste spunea toate acestea în 1994, anticipând astfel înscenarea de la 11 septembrie 2001, care a permis instaurarea unui sistem de teroare şi a unor reguli stricte de supraveghere a populaţiei sub pretextul asigurării siguranţei acesteia.

„Controlul mental de astăzi presupune mult mai mult, arată Serge Monaste în continuare. Iată ce scria în 1970 psihologul Gene V. Mc Connell într-un articol publicat în Psychology Today: „A venit ziua în care putem combina privarea senzorială cu drogurile, hipnoza şi manipularea prin recompensă-pedeapsă pentru a câştiga un control aproape absolut asupra comportamentului unui individ. Putem deci realiza rapid şi cu destulă eficienţă un fel de spălare a creierului care duce la schimbări dramatice de comportament şi personalitate. Ar trebui să dăm o nouă formă societăţii astfel încât să fim cu toţii antrenaţi încă de la naştere să facem ceea ce societatea vrea ca noi să facem. Avem tehnologia necesară pentru a face aceasta.. Nimeni nu este stăpânul propriei personalităţi. Nimeni nu are nimic de spus cu privire la ce fel de personalitate dobândeşte, deci nu are nici un motiv de a refuza să dobândească o nouă personalitate, dacă cea veche pe care o are este anti-socială”.

Dovezi ale existenţei tehnologiei pentru control mental

„Tehnologia ce urmează a fi utilizată pentru controlul minţii în Proiectul Blue Beam include un transmiţător care emite pe frecvenţa sistemului nervos uman. El a fost deja produs de firma Laurel Electro-Optical System din Pasadena, California. Laurel este unul dintre colaboratorii apropiaţi ai Aviaţiei Americane şi a lucrat mult în domeniul construirii unor arme care să implementeze mesajul direct în mintea inamicului. Aparatul utilizează radiaţii electro-magnetice şi frecvenţe extrem de joase şi a fost utilizat pentru a tortura fizic şi mental oamenii de la distanţă. Arme de acest tip au fost aplicate în anii ‘70 contra femeilor britanice care protestau împotriva prezenţei unor rachete americane în baza aeriană Greensam Common Air Base. Această armă poate induce o totală privare senzorială auditivă şi acţionează direct asupra nervilor auditivi, cu asemenea putere încât îi blochează victimei inclusiv capacitatea de a-şi auzi propriile gânduri. Exact ca în vechea zicală care spune: „e aşa mult zgomot aici că nu mă pot auzi nici pe mine gândind.”

Dovezi despre existenţa unor astfel de tehnologii există inclusiv în publicaţii ale Departamentului American al Apărării. Căpitanul Paul E. Tyler semnează o lucrare având ca titlu „The electromagnetic spectrum and low intensity conflict” (Spectrul electromagnetic şi conflictul de intensitate joasă) inclusă în colecţia „Low intensity conflict in modern technology” (Conflictul de joasă intensitate în tehnologia modernă) publicată în 1986 de Air University Press, Maxwell Air Force Base, Alabama. Aici se vorbeşte despre microunde care generează senzaţii auditive care pot fi auzite doar de individul ţintă. Tehnologia este relativ simplă şi poate fi folosită doar având la dispoziţie un banal radar de poliţie.. Fascicolul de microunde generat de aparat este modelat în frecvenţe audio şi transmis direct în creier de care este receptat ca o voce, deşi nu a fost emis nici un sunet. Exact ceea ce se va petrece în proiectul Blue Beam.

În cartea sa „Corpul electric,” Robert Becker, nominalizat la premiul Nobel, descrie o serie de experimente conduse la începutul anilor ‘60 de Olenfree, în cadrul cărora s-au obţinut astfel de fenomene. Olenfree a mai descoperit şi cum poate să încetinească, să accelereze sau chiar să oprească inima unei broaşte prin sincronizarea pulsului cu frecvenţa unor microunde. De aici până la provocarea unor atacuri de cord unor fiinţe umane este doar un pas.

Tot în aceeaşi lucrare, Robert Becker menţionează cercetările dr. Joseph C. Sharp de la Institutul de Cercetare al Armatei Walter Reed, care a realizat teste pe propria persoană. În timp ce se afla într-o cameră perfect izolată fonic (deci prin pereţii căreia nu puteau pătrunde sunete) a auzit cuvinte ce i-au fost transmise prin simpla generare a unor unde electromagnetice cu vibraţie analoagă cuvintelor receptate de el. Concluzia a fost: „un astfel de aparat poate fi în mod clar aplicat în anumite operaţiuni în care se doreşte ca ţinta să ajungă la nebunie sau să îi transmiţi instrucţiuni nedetectabile de altcineva.”

Şi James Lin explica în 1978 în cartea sa intitulată „Microwave Auditory Effect and Application” (Efectul auditiv al microundelor şi aplicarea lui) cum poate fi auzită o voce transmisă direct către creier fără a exista o vibraţie sonoră.

Pe 21 septembrie 1977 CIA a prezentat rezultatele studiilor sale în faţa subcomisiei pentru sănătate şi cercetare ştiinţifică a Senatului american. Doctorului Sidney Gottlieb care conducea programul MK Ultra la acea vreme i s-a cerut în mod explicit să discute despre cercetările CIA privind acţiunea de la distanţă asupra organismului uman prin mijloace electronice.”

Controlul total asupra planetei va fi obţinut prin teroare

„A patra dimensiune a proiectului Blue Beam include controlul total asupra planetei. Pentru aceasta se va simula o invazie extraterestră în marile oraşe ale lumii. Se mizează pe faptul că ţările care deţin armament nuclear îl vor utiliza pentru a se apăra de acest pericol, devenind apoi total vulnerabile faţă de adevăratul atac, ce va fi realizat ulterior de guvernul din umbră.”

Subliniem aici că tema unui atac extraterestru simultan în marile oraşe ale lumii apare aproape obsesiv în filmele de la Hollywood. În urma unui astfel de atac toate ţările mari, SUA, China, Rusia etc., colaborează între ele atacându-i pe extratereştrii cu armele de care dispun. Fără nici un rezultat. Când situaţia pare a fi disperată apare El – unicul Salvator. Vedem cum prin astfel de filme ni se oferă de fapt modele de gândire. Suntem antrenaţi să ne temem de un atac extraterestru, suntem antrenaţi să îi ripostăm în forţă şi apoi să aşteptăm apariţia unui salvator unic. Şi aceasta este tot o formă de control mental.

„Scopul este să fie anihilată orice formă de opoziţie faţă de Noua Ordine Mondială. Utilizând tehnologiile despre care am vorbit mai sus undele generatoare de gânduri vor putea fi transmise prin reţelele de fibre optice, cabluri TV, linii telefonice şi vor pătrunde în orice echipament care conţine microcipuri. La acel moment procesul de implantare al microcipurilor la nivelul populaţiei va fi realizat, astfel încât oamenii vor putea fi uşor împinşi la un val de sinucideri, violenţe şi nebunie.

Am fost întrebat de multe ori când se vor petrece toate acestea. După ce va fi creată o criză economică, care îi va forţa pe oameni să îşi cheltuiască toate rezervele de bani. Apoi va fi implementat un sistem planetar de plăţi electronice astfel încât nimeni să nu poată supravieţui în afara lui. După atâtea dezastre omenirea va fi gata să implore apariţia unui salvator care să restabilească pacea cu orice preţ, chiar cu preţul propriei libertăţi. Un principiu similar a fost aplicat în URSS pentru instalarea comunismului.”

Soluţia pentru a contracara proiectul Blue Beam

Pare un tablou sumbru şi înfricoşător. Poate că acesta este şi scopul pentru care astfel de dezvăluiri sunt lăsate să apară. Cunoscând ceea ce ni se pregăteşte putem lua însă măsurile necesare pentru a nu se ajunge acolo. Dezvoltarea discernământului, conştiinţa de sine, cultivarea rezonanţei cu aspectele benefice, divine, rugăciunea, postul, trairea autentica in Hristos sub ascultarea unui duhovnic anihilează aceste influenţe malefice. Acest lucru este binecunoscut de cei care doresc să controleze întreaga planetă şi de aceea de mii de ani şcolile spirituale în care oamenii învaţă astfel de practici sunt prigonite, distruse sau deturnate. Vom încheia citând tot din prezentarea lui Serge Monaste care demonstrează că slujitorii Noii Ordini Mondiale exact aceasta ne împiedică să facem.

„În numărul din decembrie 1980 al US Army Journal, într-un un articol semnat de lt.col. John B. Alexander sub titlul „The new mental battlefield, beam me up Spock” (Noul câmp de luptă mental, radiază-mă Spock), acesta scrie: „Voi da mai multe exemple care să ilustreze progresele făcute în acest domeniu. Avem acum abilitatea de a vindeca sau de a cauza o boală de la distanţă, inducând boala sau moartea fără cauze aparente. A fost raportată şi posibilitatea de modificare telepatică a comportamentului, care include abilitatea de a induce stări hipnotice de la o distanţă de peste 1000 de km. Utilizarea hipnozei telepatice este o zonă care merită a fi exploatată. Ea va permite ca agenţii noştri să fie implantaţi subconştient cu programul pe care trebuie să îl execute, astfel încât nu va mai fi nevoie să utilizăm telefonul. Dacă vor fi perfecţionate, aceste tehnici vor permite transferul direct al gândurilor de la o minte sau grup de minţi la o audienţă ţintă. Receptorul nu va fi conştient că i-au fost implantate gânduri, va crede că sunt gândurile lui. Este posibil să introducem gânduri artificiale într-un computer şi apoi să le transmitem prin intermediul unui satelit, astfel vom putea controla întreaga planetă. Limitele acestui sistem sunt doar cei care îşi vor pune permanent întrebări cu privire la motivaţia care stă în spatele gândurilor lor şi nu le vor da curs automat. Este evident că televiziunea, filmele, publicitatea şi diferite forme de presiune socială au grijă să elimine pe cât posibil această categorie de oameni. Informaţiile privind acest gen de tehnologii vor fi considerate ridicole tocmai pentru că ele nu se vor conforma cu viziunea asupra realităţii pe care chiar noi o inducem; doar mai există şi în zilele noastre oameni care cred că pământul este plat”.

Never regret anything

2008-07-11T14:18:00.002+02:00

I don't.

My holidays in pictures

2008-07-08T14:16:00.014+02:00

De cand a inceput vara de-a dreptul parca nu mai am ce sa scriu. Imi vine doar sa stau afara cat mai mult, sa dorm cat mai putin. Sa umblu pe strazi de nebun... Chiar daca a doua zi as fi zombie la munca. Probabil ca e o energie explicabila stiintific but I don’t wanna know. Ma simt bine asa. Deocamdata imi e de ajuns.

"Nothing I have is truly mine"

Boavista Porto (Estadio do Bessa)

Estadio do Dragao - with Daniel (F.C. Porto)

Valencia - City of Arts

In the North Sea near Esbjerg

The best team ever

Sunshine x2

End of Semester party

Carnaval Alborg

When the sun shines we'll shine together

2008-06-30T13:50:00.003+02:00

Sunt fericit. Si e ceva constant, pentru ca iubesc. iubesc momentele cu voi, oamenii de langa mine. fotografiile noastre, amintirile noastre si obiceiurile mici...

Schimb de roluri

2008-06-29T20:30:00.002+02:00

In viata nu exista oameni mereu invingatori si nici oameni mereu supusi si gata oricand sa dea totul in favoarea celuilalt. pentru ca in timp, rolurile se schimba.
Si astfel, cei care candva obisnuiau sa detina controlul, iau acum pozitia de om umil, tocmai in fata oamenilor pe care candva i-a umilit poate, altii devin frustrati chiar fata de cei pe care nu au fost capabili sa-i cunoasca intr-adevar din cauza increderii prea mare in sine, iar cei care inainte acceptau nepasarea, lipsa de interes si egoismul celuilalt intr-o relatie, din prea multa iubire, sau macar din delicatete si bun simt, invata la randul lor indiferenta, dar si respectul de sine, pentru ca fiecare om are, nu numai o poveste, ci si o lectie de dat.

Sa nu te astepti sa fi tu singurul care inseala, care manipuleaza mintile celorlalti, cel care stie doar sa primeasca, fara sa ofere nimic in schimb, cel care nu o sa fie niciodata luat de val. chiar daca ti se pare acum ca lucrurile stau asa, ele nu vor ramane niciodata asa. vei avea si tu de pierdut, vei ramane si tu cu semnele unei cine-stie-ce iubiri naive si trecatoare, vei simti si tu lipsa oamenilor pe care n-ai stiut sa-i tii aproape, pentru ca cineva va avea intotdeauna grija sa echilibreze balanta.

La vida es una tombola

2008-06-27T17:48:00.003+02:00

Azi am auzit o gramada de oameni la munca vorbind de concediu. Sau stabilind unde sa mearga in concediu. Majoritatea "abroad". Eu unul habar nu am ce-o sa fac in vacanta. Probabil ca voi fi la munca. Si sper sa am niste weekenduri in Copenhaga. Chiar sunt clueless in privinta asta.
Imi aduc aminte de C. asta vara, a stat 40 de zile in Vama. Deja devenise de-al locului. Si astepta sa se perinde lumea, care in concediu, care intr-o mica vacanta de cateva zile, care intr-o fuga de weekend. Si-apoi imi amintesc de concediile mele de o luna, pe vremea cand eram student Erasmus, cand se termina semestrul si plecam care-ncotro. Era asa de mult ca in ultimele zile eram deja nerabdator sa ma intorc la faculta:)) (daca puteti crede asa ceva).
Intre timp s-a tot micsorat vacanta, am devenit om serios si responsabil, iar 2 saptamani imi pare ceva nemaipomenit. But hell, cine sunt eu sa ma plang? N-am de ce:).

Imposibilul posibil

2008-06-17T13:03:00.002+02:00

Asta trebuie sa creada si jucatorii care astazi vor intra pe teren impotriva Olandei. Olandezii sunt mai buni ca noi. Daca ne uitam la ultimele 2 jocuri din grupa, am putea spune ca ei reprezinta misiunea imposibila. Daca ne uitam inapoi suntem ca si invinsi. Daca, in schimb, ne uitam inainte, riscam sa ne speriem de cat de aproape suntem de o calificare in sferturi. Cine se teme, sa stea pe banca sau in tribune. Alaturi de alte cateva mii de romani care cred, dar se tem.

Cateva ore, atat mai este pana la marele meci, cel mai important, cel care va decide daca echipa Nationala a anului 2008 va reusi sa se califice in sferturile Campoinatului European si, sa egaleze astfel performanta “Generatiei de Aur”.

Cand a inceput acest turneu final, priveam echipa Olandei ca pe una destul de accesibila, care nu ne poate pune probleme foarte mari, pe care o cunoastem destul debine, caci tot ne-am duelat cu ea in ultimele preliminarii, si careia i-am laut 4 puncte, in ultimele 2 meciuri. Credeam ca va fi foarte greau sa facem fata campioanei mondiale en-titre si vicecampioanei mondiale.

Avem sansa, marea sansa, as spune, de a ne califica in sferturi. Totul depinde de noi, desi, sunt multe voci care spun ca Olanda va face un fel de noncombat, pentru ca prefera echipa noastra in sferturi. Depinde doar de noi ca diseara sa sarbatorim calificarea.

Trebuie sa batem Olanda ca sa ne calificam, meritam asta si noi suporterii, dar si aceasta echipa Nationala, care de multe ori a fost acuzata ca este cu mult sub nivelul “Generatiei de Aur”. Merita pentru toate ghinioanele pe care le-a avut, pentru jucatorii care s-au accidentat.

Emotiile sunt maxime, motoarele sunt turate, asteptam cu nerabdare fluierul de start. Sunt increzator ca diseara vom sarbatori.

Visam, speram, suntem alaturi de voi…. HAI ROMANIA!!

Faceti-ne sa visam

2008-06-15T01:55:00.007+02:00

Nu vreau sa fac din acest post unul melodramatic sau vreo tragedie greceasca. Nu sunt de acord cu schimbarea imnului, desi mi-a placut intonarea lui. Egalul cu Franta, s-a conturat din acel moment. As vrea sa va vad la fel, racnind din toti rarunchii, chiar cu riscul de a va sparge vreo vena si la meciul cu Olanda, si in “sferturi” si in “semifinale” si in finala. Vreau sa va vad cu aceasi determinare si la fel de spasiti, dupa un meci la fel de reusit.

Dati tot ce aveti mai bun cu Olanda. Castigati… Nu ma intereseaza daca jucati ofensiv sau defensiv, daca ii “urcati pe garduri” sau ii scoateti afara din stadion. Nu ma intereseaza daca Mutu este in forma sau Chivu joaca mijlocas stanga. Vreau doar sa castigati. Sa luptati, sa puneti suflet si asa cum doar nea Imi poate sa spuna, “sa traiti pe teren”.

Ne-ati demonstrat ca se poate. V-am demonstrat ca suntem alaturi de voi. Trup si suflet. In Elvetia, Austria, Romania, Spania sau Italia, toti v-am fost alaturi. De la copilul care s-a nascut in timpul meciului si pana la batranul care si-a dat ultima suflare la pauza. La toti ne curgea prin vene, un sange de roman.

Am asteptat atata, am patimit, am plans si ne-am bucurat, am invatat sa traim din amintiri si sa ne ascundem dupa trecut. Au fost 8 ani de frustrari, ati fost facuti ratati, ati stat in umbra “Generatiei de aur”, dar a venit si randul vostru. Amintiti-va de Cehia, de Olanda, de meciul de la Cadiz, chiar si de cel cu “Mannschaft”-ul. Acum e randul vostru. Acum e timpul sa deveniti actorii principali. Si sa faceti din Van der Sar, Henry sau Del Piero niste figuranti.

Castigati si va vom inchina ode, va vom stii numele pe de rost, vom iesi in strada,va vom sarbatorii si va vom astepta triumfatori acasa. Dar mai presus de orice, unul ca mine, va povesti peste ani nepotilor: ” pe 17 iunie, la Berna, Romania a invins Olanda”. Veti ramane in cartile de istorie a fotbalului, iar numele lui Mutu va sta alaturi de Hagi, a lui Chivu alaturi de Gica Popescu sau a lui Dica alaturi de cel a lui Boloni..

Cristi, adu-ti aminte de meciul cu Anglia. Adu-ti aminte cum este sa fi invingator, sa primesti cununa cu lauri. Invata-i si pe ceilalti ce inseamna bucuria unui gol la Euro. Haideti baieti! Haideti sa castigam!!! HAI ROMANIA!!!!!!!!!

Obrigado! E até breve, Portugal!

2008-06-12T10:49:00.004+02:00

It´s been already some time since I feel at home in Porto, I simply love this city!! :-) It´s a known fact that every place has its advantages and disadvantages, everywhere you go, but not anywhere you can feel at home, in time, it´s true, not immediately.

Why Porto?

because of the relaxed atmosphere, full of latinity
for the friends I made and the great people I´ve met
even if it´s not a capital, it´s pretty small comparing to others and not depersonalized as a city
because the ocean is near
because it has the delicious "pasteis de nata" and "Vinho do Oporto"
because it´s a warm and sunny weather almost all the time
the Portuguese are calm, relaxed, kind and nice people
because almost everybody speaks English
for the cultural diversity - you can find here people from all over Europe and also from other continents
because the notion of rushing doesn´t exist, and you can be late even 1 hour, without being something out of the common (that´s an advantage when you´re not the one who´s waiting obviously :P )
because the city has many things to see: beach in Espinho, Estadio do Dragao, Estadio do Bessa, a lot of monuments with impressive architectures, Ribeira, the liveliest dining area in the city, monasteries, museums, palaces, castles, bridges, in Porto and also near by (Lisbon - Rock in Rio)... anyway it´s impossible to get bored :-)

And Portugal in general for its touristic richness and the calm and relaxed way of its people.

I really enjoyed the evenings and nights ...my friends are the people that I got most attached to here, and with whom I´ve created the stronggest connections...I feel this :-). Thank you, my dears!

Amo-te, Portugal! :-)

On tour

2008-05-27T12:15:00.002+02:00

A fost liniste si am iubit mult ... cat timp nu am scris ;-)

1. Inca mai iubesc si iubesc cu-adevarat. Nu vreau sa scriu acum, poate intr-un post viitor. Oricum e bine, linistea si calmul sunt iarasi cu mine :) Am gasit pe cineva care ma intelege si totul este perfect impreuna.

2. Maine sunt de dimineata la Valencia, intr-o vacanta de o saptamana. Asa ca este putin probabil ca sa postez ceva pe blog pana saptamana viitoare :) Am reusit sa planific totul pentru toata saptamana in spania: cu monumente de vizitat, localuri de degustat bucataria valenciana. Am fost ajutat bineinteles si ii multumesc pentru asta lui Pilly.

3. Tot maine seara vom merge in discoteca Estudio si sper sa ajung sa mananc orxata con fartons la Daniel.

4. Vineri sunt la niste prieteni in Porto iar luni ma intorc la Valencia.

5. Marti ajung in sfarsit acasa la Horsens pentru ca incepe sesiunea. si EURO, nu?

Tuturor celor care plecati in vacanta vara asta, sa va distrati si sa veniti numai cu amintiri frumoase. Iar celor care sustin licenta, bacul sau carnetul de sofer, multa bafta! Va tin pumnii :)

Quote of the day

2008-05-21T14:16:00.002+02:00

Sunt unele lucruri in care nu e bine sa te perfectionezi.

Datul telefoanelor de organizare, iubirea neconditionata, spalatul vaselor, stranutul, conversatiile pe mess cu necunoscuti, saritul intr-un picior, replicile de agatat, mancatul chipsurilor, cautarea pe youtube, zambetul, privitul pe gaura cheii, tastatul in viteza, exercitiile de gramatica.

si, cel mai important: uitarea.

The fear she won't feel

2008-05-15T10:28:00.001+02:00

I’m always afraid when I meet someone I like. In a romantic way. I’m always scared that it will end up badly, but that doesn’t stop me from caring.

I mean I’m terrified. I admit it. Every time I’ve tried before, I ended up getting hurt. But I still try. And I put my feelings on the table. Being vulnerable is as fun as staying naked in the cold. Someone might give you a blanked and hug you… or not.

I used to talk about fear a lot. With R. We probably talked about fear more than others would talk about movies, music and weather.

I think it was our favorite subject. We used to say that fear is our friend and that being afraid is very normal.

We were afraid. And we liked it. It was a feeling, our feeling, just like love is our feeling, or hate, or jealousy.

I like my fear now. I got used to it, it’s a cool roommate for my other feelings. My fear doesn’t mess with my love.

It’s like Joshua Radin says:

“And I miss you more than I should
Than I thought I could
Can’t get my mind off of you
I know you’re scared that I’ll soon be over it
That’s part of it all
Part of the beauty of falling in love with you is the fear you won’t fall”

True, isn’t it? It’s really scary to let someone get close to you.

But that shouldn’t stop us from trying. I’ll keep trying.

Hateable like me

2008-05-14T20:16:00.001+02:00

You can hate a person just by looking at her/him: the hair, the smile, the look, the clothes. Anything can trigger negative feelings. You just have to go with that flow and any proof that person is not horrible will have no influence on you.

I don’t know if we could say a good thing about every person we’ve met so far, maybe they haven’t impressed us in a positive way, but we can most certainly bitch about all of them. There must have been something to annoy us at one point. It’s only human! For every nice gesture and person who smiled thanks to you, there is an unhappy person, someone who feels neglected or discriminated against.

It’s human to be annoyed, but above that, I think it’s human to be hateable (being available for hate).

We are hateable with every gesture, every choice we make and tear we drop. Because all these are movements on a map filled with people and, inevitably, when we go one way we get closer to some and estrange from others. We are, in essence, controversial.

Some are more controversial than others, true. It depends on how far we move from the center of the map or, in other words, how extremist we are. And how much we show of our personality we show to others. But still, we are always lovable to some and hateable to others.

That’s the breakthrough. We’re both good and evil, pleasant and repulsive, smart and stupid. It only depends on where we’re standing when we’re judging. There is no black and white. And that’s why the big picture is important: we need to see the balance between the smiles and the tears someone provokes. And the reasons. The intentions. The more information we have, the better we see the tone of gray.

Anyway, we are hateable. That’s our most human trait. Every person stands for the things another one hates. That’s life.

Be positive

2008-05-07T13:27:00.003+02:00

I remember since my first schooling days, my dad always said “think positive”. But at that time, I just said a blind ‘yes’ without really any thought about it. But as time passes, it is no doubt that keeping a positive mind, and hence a positive though, will help you with good constructive and creative energy, will and motivation in whatever you do.

But to sustain positive thinking, is not always a simple task considering the pace with which life is going on. But once again, as my dad says, if you train yourself to think positive, you will find it as a faithful friend in your journey.

To be more positive you can:

Act positive, think positive, smile positve, speak positive, perceive positive, dream positive, and then you would automatically become more positive.

It changed my life!

Upgrade

2008-05-01T13:03:00.002+02:00

Nu am scris de mult.

Ia loc te rog, uite aici ca e liber, asa, aseaza-te comod, sa ne cinstim si noi acum de 1 Mai, ca dupa-aia, cine stie cand mai apucam. Inca nu am chemat ospatarul ... azi o sa iau un vin rosu, tu ... Bergenbier? Silva? Ciuc? Ursus? Timisoreana? In fine, te hotarasti, pana vine ospatarul, nu-i bai...

Intre timp am lucrat o gramada pentru scoala, am citit mult. Am o MARE grija cu scoala semestrul acesta. Invat personal development si economie cum n-am mai invatat in 2 ani. E acolo un profesor grozav, care stie ce spune, Peter Friis. Tot respectul pentru dansul.

De Pasti am avut virus in calculator si n-am reusit sa urez "Sarbatori Fericite" apropiatilor, si nici sa scriu pe blog. Trei zile am lucrat sa reinstalez windows iar acum am vista. Imi place interfata dar e mult prea securizat. Sarbatorile le-am petrecut inconjurat de prieteni din romania, adica acasa de la mine din Arad :) A fost bine si am ras muuuult

Weekendul trecut am fost la international day+night! Oameni buni, m-am simtit grozav! Nu ma omor dupa mancare, dar pe cuvant ca mi-a placut, mai ales seara in club.

Si am facut si asta, aici, de care sunt mandru.

Funny cats

2008-04-28T10:27:00.003+02:00

translation of kittylish? interesting:D cats are so interesting to watch.

Cabernet

2008-04-21T12:07:00.003+02:00

A fost amuzant să-i văd reacţia prietenei mele când i-am zis că prefer Cabernet-ul în loc de Chardonnay şi că ştiu că berea Pilsner Urquell are un gust mai bun decât altele. A fost o premieră să beau la masă cu ea Martini alb şi vin roşu. Deşi vedeam privirile pe furiş pe care le aruncă paharului meu de vin ce se golea treptat şi auzeam glumele ei gen "Ştii, au şi suc la restaurantul ăsta, nu trebuie să te sacrifici bând vin!", m-am simţit bine să pot să fac un lucru pe care nu-l mai făcusem până acum de faţă cu ea. A fost ... o uşoară relaxare pe care o simţi când nu trebuie să te mai ascunzi.

În realitate, nu sunt un băutor... nu cunosc numele băuturilor (Merlot-ul îmi place pt că e singurul pe care l-am băut pentru că realmente am vrut, într-un context care mi-a făcut plăcere şi cu care-l asociez, normal)... nu ştiu să fac diferenţă între ele... nu-mi place berea, ba chiar îi urăsc gustul amar şi acidul... Nu-mi place în general gustul alcoolului, dar beau ceva numai acolo unde mă simt bine şi numai în cadru social, dar nu pentru că simt nevoia. Nu am nevoie de stimulenţi fizici ca să mă pot distra, cred eu.

Până acum ceva timp refuzam din principiu să pun gura pe alcool şi nu puteam (nu pot nici acum) să-i înţeleg pe cei care au nevoie să se îmbete ca să se poată simţi bine la o petrecere sau o întâlnire. De curând am descoperit că poţi să bei alcool fără să se întâmple mare lucru şi fără să pierzi controlul acţiunilor tale. Nu pot să pricep cum unii dau vine pe alcool pentru o aşa-zisă amnezie: "Nu-mi aduc aminte ce am făcut, eram prea beat!" - ei nu mai spune tu, ca să vezi! Sau poate că n-am eu idee despre ce înseamnă să fii atât de slab încât să te laşi pradă alcoolului, dar nici nu vreau să aflu, mi se pare o idioţenie.

Viata,

2008-04-20T19:29:00.003+02:00

ca o zi de florii...

Exista destin ? Cum e mai bine oare, sa astepti ca lucrurile sa-si urmeze cursul sau sa actionezi in nestire, aiurea ? Ca urmare a gandurilor nesabuite si alandala....

Sa fii victima impulsului de moment, al capriciului de a iti dori ca ,,acum'' si ,,asa'' sa se intample fara doar si poate ( adeseori avantul mi-a fost spulberat si am simtit ca si cum o palma grea se lasa peste toata nonsalanta si bucuria cu care am pornit inainte) ?!

Sau sa traiesti cum o fi , sa accepti viata cu nimicuri ori zile lalaite si trase de par?

Habar n-am si chiar de-as sti, n-as putea grabi lucrurile cu o secunda macar!

Viata dimineata

2008-04-16T22:25:00.002+02:00

Forfotesc intr-un mod mult mai placut decat in restul zilei, mai putin obositor, mai proaspat dar si mai somnoros. La iesirea din casa iti apar in fata floraresele care te indeamna sa cumperi de la ele si te lasa sa-ti alegi ce vrei tu din gramezile de lalele asezate unele peste altele sau din vasele pline de narcise albe sau galbene. Toata lumea se grabeste sa ajunga la birou dar au timp sa intre in cafenele sa agate o cafea in fuga lor catre serviciu. Unii isi iau micul dejun in restaurantele de tip fast-food, altii deja dau telefoane si aranjeaza intalniri. Unii sunt prinsi in trafic. Pe strazi sunt si cersetori: batrane care aproape plang atunci cand cer un banut si betivi ordinari care, cu fata rosie si duhnind a bautura ieftina, iti fac semn cu mana pe stomac sa le dai ceva de mancare.

Si toate astea sunt prinse in racoarea placuta a diminetii, intr-o graba catre, intr-un inceput de zi... La colt e acelasi nene care in fiecare dimineata te roaga sa cumperi flori de la el. Azi ca si ieri avea lalele rosii, luni avea narcise si marti avea cateva buchetele de toporasi. Mereu il refuz, nu cumpar flori in drum spre serviciu. Nu ma grabesc sa ajung la serviciu, nu inca... Trebuie sa invat sa nu ma mai agit. Dimineata e prea frumoasa, azi am vazut asta. Cati dintre noi mai vad? Prea putini din pacate, avem altele pe cap.

Rapidist 100 %

2008-04-09T12:27:00.003+02:00

Mandru de voi :)

Tocmai mi-am luat bilet mergem 1 saptamana la Valencia (27 mai - 3 iunie) cine vrea sa vina cu noi ? Suntem 30 momentan ...

Oamenii slabi se plang

2008-04-05T20:30:00.002+02:00

Între zâmbetul aerian al unui copil de gradiniţă şi zâmbetul îngheţat al unui om trecut prin viaţă se deschide un infinit rastel de posibilităţi. De la un nivel anume mai departe, în principiu toată lumea trebuie să zâmbească. Ceea ce e bine. Încrâncenarea este primul reflex, cel mai periculos, cel mai răspândit şi cel mai păgubos. Dacă pierzi şansa zâmbetului, atunci când vrei să fii ameninţător, când faci figuri complicate, ai multe şanse să te împiedici, să te bâlbâi, să-ţi tremure privirea, să te scarpini la nas şi să te dai de gol când minţi şi spui că ăsta e adevărul. Cele mai multe reacţii ne îndreaptă colţurile gurii în jos, ne obligă la o depresie apriorică, la un conflict inevitabil şi subînţeles, pentru că asta e calea nervilor. Şi de aici poate începe un stil de viaţă.

Mă gândeam la toate conflictele pe care le-am avut sau la care am asistat şi care în mod evident nu se sprijineau pe mii de focoase nucleare. Era mereu vorba despre cât de repede îţi cedează nervii, despre cât de repede începe o avalanşă de replici între oameni echilibraţi doar de furie. Cele mai stupide întâmplări îi separă pe unii pe viaţă, îi fac să nu se mai salute, să se sfâşie în gând for ever şi să se tot caute pentru un deznodământ mereu amânat, dar mereu anunţat. Mă supără uneori încruntarea mea ca răspuns la încruntarea unor oameni pe care dacă nu-i dispreţuiesc, măcar mă umplu de milă, dacă mă gândesc mai bine.
Întotdeauna, toate conflictele astea sunt previzibile, sunt fireşti, toate privirile sunt de câini care pot primi cu aceeaşi bucurie un şut sau o mângâiere. Doar că această păcătoasă nevoie de a avea dreptate aşa cum crezi tu că trebuie să sune dreptatea, adică umilitoare pentru cel cu care o împărtăşeşti, te ajută să obţii infinit mai multe atacuri la gleznă decât s-ar fi întâmplat dacă ai fi păstrat un zâmbet în colţul gurii şi undeva în rotunjimea minţii. Iar lipsa relaxării nu are cum să atragă altceva decât încrâncenare. Un cuvânt apăsat, o privire şuie, atunci când spui ceva neplăcut, pot să dinamiteze un uriaş porumbel al păcii cu care crezi că defilezi pentru că ştii că reprezinţi măcar normalitatea, ca să nu atingem alte cauze mai complicate.

Puterea stă mereu în zâmbet, chiar şi atunci când seamănă cu cinismul sau iresponsabilitatea. Şi e infinit mai greu de realizat, de asimilat şi practicat decât orice formă de furie. E mai greu să-ţi iasă ochii din cap de râs decât de nervi. Şi asta rămâne mereu o lecţie despre forţele care locuiesc în tine. De la un moment dat ar trebui să începi să faci exerciţii de râs, de zâmbit, măcar, de îndreptare a spatelui sau a comisurilor, ar trebui să încerci să-ţi surprinzi inamicii de care îţi pasă cu daruri sau cu gesturi largi.

Era o poveste despre un poet foarte simpatic, care întâlnindu-se la o recepţie cu un tip care jurase că o să-l sfâşie, un duşman neîmpăcat şi nemilos, nu a făcut decât să-şi deschidă larg braţele, să-şi manifeste scurt şi intens bucuria de a-l revedea, cu continuarea unei intense şi pacificatoare strângeri în braţe, ca între nişte bărbaţi care, în ciuda tuturor chestiilor ce îi despart, găsesc umorul şi celelalte resurse care îi fac să încheie prieteni acea incredibilă îmbrăţişare.

Dacă ne gândim că acea îmbrăţişare poate fi mai mult decât o formă superioară de apărare, atunci poate că şi puterea de a înţelege uşurătatea lucrurilor şi greutatea cuvintelor, acest joc infinit de subtil în care nimeni nu pierde definitiv, devine un punct de concentrare pentru toate credinţele noastre în formele exterioare de manifestare a puterii. Întotdeauna există o voce bine stăpânită, o privire subtil-pătrunzătoare, un scop bine definit, un zâmbet care revine chiar şi în momentele delicate şi peste toate acea senzaţie a puterii pe care trebuie doar să-ţi doreşti să o stăpâneşti.

calitati

2008-04-02T23:50:00.001+02:00

"mai mult lapte, mai multa fericire." Mmmbine

Quote of the month

2008-04-01T15:01:00.006+02:00

My house says to me, “Do not leave me, for here dwells your past.”
And the road says to me, “Come and follow me, for I am your future.”
And I say to both my house and the road, “I have no past, nor have I a future. If I stay here, there is a going in my staying; and if I go there is a staying in my going. Only love and death will change all things.”

Khalil Gibran, “Sand and Foam”, 1926

Noi prieteni

2008-03-31T01:29:00.001+02:00

A trecut un an de cand am activitate pe blogspot. Imi place. Ma rog, recunosc, sunt dependent. M-am inrebat mereu de unde vine aceasta dependenta. De la faptul ca iti faci noi prieteni, cunostinte, devi cineva cunoscut, chiar daca in realitate esti un nobody? Nu stiu. Poate ca fiecare are motivele lui. Eu sunt fascinat de faptul ca nu a trecut decat un an de cand sunt aici si deja am cunoscut multi oameni interesanti.

Tragand linie la "sfarsit de an":

-am cunoscut personal 5 persoane noi. 2 imi sunt acum foarte buni prieteni si tin la ei enorm.
-am devenit mai apropiat de cineva care la un moment dar a jucat un rol important in viata mea.
-am reluat legatura cu mai multi colegi/amici vechi.
-am invatat ca viata bate filmul si ca lumea e mult mai mica decat pare.
-am invatat sa ma cunosc pe mine mai bine.

Va imbratisez pe toti cu mult drag - mai puitn pe ala care a votat ca ma uraste :)))

it may be true

2008-03-30T17:21:00.003+02:00

Love changes, Love Changes Everything Every time - so so true

Later edit:
The first time I heard the song I liked it, now many years later I understand the truth of the lyrics ... does love change everything? Of course, it does, and that is the lesson to be learned, it's a bitter sweet-realization, anyone who loves should be prepared to lose "loves breaks your wings" - life is not a video :(

Cum să

2008-03-28T00:29:00.002+01:00

găsim oameni interesanţi?

După unele teorii, oamenii interesanţi s-au dus odată cu zăpezile de altădată. Nu sunt de acord. Dintre toţi oamenii pe care i-am întâlnit în afara şcolii, nu a fost unul să nu fie interesant. Ciudat, oamenii pe care îi întâlnesc în şcoală mi se par mai puţin interesanţi, şi nu e din cauză că n-aş vrea eu să îi cunosc mai bine.

Am stat niţel să mă gândesc de ce e aşa. Cred că am înţeles. În afara şcolii, din motive evidente, mă străduiesc să fiu obiectiv. Efortul obiectivităţii este important, pentru că este o specie de altruism. O specie săracă, dar autentică. Nu mă gândesc la mine însumi în discuţia din timpul liber, ci doar la interlocutor. În timp ce, în timpul şcolii, când întîlnesc un coleg, egoismul natural intervine, şi primul fel în care îl consider e în relaţie cu mine însumi.

Cu alte cuvinte, dacă aş căuta oameni interesanţi, i-aş căuta ca să îmi facă mie plăcere, şi acest lucru mă va împiedica definitv să mai fiu interesat de altul, din moment ce sunt de fapt interesat doar de mine însumi. Să cauţi oameni interesanţi e din start sortit eşecului. E ca la principiul incertitudinii, când nu poţi să determini şi poziţia şi energia unei particule, pentru că simpla încercare ar modifica fie poziţia, fie energia particulei. Putem afirma fără să ne înşelăm că există un principiu al incertitudinii umane, conform căruia nici un om nu poate fi cunoscut cu adevărat, în toate aspectele sale.

Aşadar, dragii moşului, atâta timp cât căutaţi oameni interesanţi, nu o să-i găsiţi. Poate doar, dacă aveţi noroc foarte mare, exact acolo unde nu-i căutaţi. Încetaţi să-i căutaţi, ăsta e primul pas. Fără el nu se poate, dar după el sunt mulţi, şi io nu-i ştiu. Ştiu doar că trebuie să îl asculţi pe celălalt, de adevăratelea, şi să simţi ce simte şi celălalt, dar nu punându-te în locul lui, imaginându-te sau asemănându-te lui, fiindcă şi asta e un soi de egoism.

Oamenii sunt nişte marginali. Perspectiva ne face să ne imaginăm în centrul lumii, dar nu suntem acolo, pentru că acolo am vedea mai uşor altceva decât pe noi înşine. E probabil ca fiecare, oricare punct din Univers să fie centrul Universului, cu excepţia punctelor noastre de vedere.

Foame de viata

2008-03-27T18:31:00.001+01:00

Asta ar trebui sa fie o boala, codificata in DSM-V, ICD-10 si alte manuale de psihiatrie. Foamea de viata ar trebui prezentata in scoli la orele de educatie civica, pusa la panoul ”Cautati de politie”, lipita pe cutiile de lapte din filmele americane... Dar si in manualul de dirigentie la ”mari seducatori” sau in psihanaliza viselor sau...

Serios. Astazi seara ne-am intalnit cu niste cunoscuti pe care-i ador, ii respect, ii admir. Pana acum admiratia mea se concentra inspre el - o persoana educata, rafinata, calatorita, extrem de temeinica, riguroasa, talentata, savuroasa etc. Astazi m-a cucerit ea. Cu foamea ei de viata, de a sti, de spune, de a se devoala... Intr-un fel m-am recunoscut printre afirmatiile ei legate de chemari in viata, de capacitatea de a face lucruri, multe lucruri din multe domenii, setea de a cunoaste, seductia fata de psihologie, inclinatia pentru rigoarea stiintifica, energia debordanta, gustul pentru ocuparea timpul, teama de plictiseala, pendularea intre ocupatii. Nu m-am recunoscut in capacitatea ei de a se deschide total, siguranta de a afirma ca stie, curajul de a-si recunoaste defectele, expansivitate, intuitie, franchete.

Da, domnule, umbla prin orasul asta cativa oameni narcisici (cred ca o conditie sine qua non ca sa-ti placa viata e sa-ti placa personajul asta prin intermediul caruia o experimentezi - propria-ti persoana), entuziasti, energetici, insetati de viata, de cunoastere, de inovatie, de experimente, un pic inconstanti, un pic ciclotimici (ambele din cauza ca vor sa ”deguste” cat mai multe si in trecere risca sa mai faca cate-o despresie sau cate-un episod de hipertimie), cam workaholici, cam antropofili, cam dornici de scriitura, cam... Asta e, s-o spunem deschis, cam infometati de viata...

Love

2008-03-23T15:49:00.002+01:00

I have found almost everything ever written about love... to be true. Shakespeare said, "Journeys end in lovers meeting." What an extraordinary thought. Personally, I have not experienced anything remotely close to that... but I'm more than willing to believe Shakespeare had. I suppose I think about love more than anyone really should. I'm constantly amazed by its sheer power to alter and define our lives. It was Shakespeare who also said, "Love is blind." Now, that is something I know to be true. For some, quite inexplicably... love fades. For others... love is simply lost. But then, of course, love can also be found. Even if just for one night. And then there's another kind of love. The cruelest kind. The one that almost kills its victims. It' called unrequited love. Of that, I am an expert. Most love stories are about people who fall in love with each other. But what about the rest of us? What about our stories? Those of us who fall in love alone. We are the victims of the one-sided affair. We are the cursed of the loved ones. We are the unloved ones. The walking wounded. The handicapped without the advantage of a great parking space. Yes, you are looking at one such individual. And I have willingly loved... that woman for over three miserable years. The absolute worst period of my life. The worst Christmases, the worst birthdays. New Year' Eves brought in by tears and Valium. These years I've been in love have been the darkest days of my life... all because I'm cursed by being in love with a woman who does not... and will not love me back. Oh, God, just the sight of her. Heart pounding, throat thickening, absolutely can't swallow. All the usual symptoms. But this is me and I can’t change that. It will happen to me again and again for the rest of my life. I can’t stop loving her.

sursa: "The Holiday"

Breath

2008-03-21T12:27:00.003+01:00

Toti oamenii, au avut cel putin o data inima franta. Multi dintre noi si-au spus chiar, la un moment dat, ca nu vor mai iubi pe nimeni, niciodata. Dupa un esec sentimental este bine sa te tratezi si o inima franta se poate trata in doua feluri:

1. Incetand sa mai iubesti
2. Iubind mai mult

Chiar daca ti s-a frant inima, n-o inchide. Nu folosi despartirea sau tradarea in dragoste ca pe un pretext pt a te inchide in tine. Dimpotriva, iubeste mai mult.

Apreciaza-ti partenera pt binele facut, in loc sa o detesti pt ca te-a parasit. Ea nu poate sa-ti faca rau, dar te poti chinui singur daca te lasi coplesit de frica.

Si tot tu te poti salva, dandu-ti dragostea pe care credeai ca trebuie s-o primesti din alta parte.

Pe mine, fosta partenera m-a ajutat sa vad un aspect foarte important al dragostei:

Nu-ti Poti Permite Sa Te Opresti. Transforma fiecare experienta intr-o treapta care sa te duca acolo unde vrei sa ajungi. Dragostea pt celalalt e un dar pe care ti-l poti oferi. Dragostea adevarata nici nu are nevoie de raspuns iar daca te simti frustrat ca nu esti iubit, inseamna ca nu iubesti cu adevarat. Indragoste-te si vei gasi toata dragostea pe care o cauti, sau cum spunea Lawrence:

Cei ce cauta dragostea nu-si gasesc decat propria nedragoste.

Nedragostea insa nu gaseste nicicand dragoste ,

O gasesc doar cei care se iubesc

Iar acestia nu trebuie sa o caute.

Despre frica

2008-03-19T12:51:00.003+01:00

de angajamente ...

Cu toţii visăm la iubirea perfectă, aceea care să rămână vie şi pasională ca în prima clipă. Ne căutăm jumătate, uneori cu atâta interes, încât oferim şanse chiar şi persoanelor care ştim că nu le merită şi nu vor şti ce să facă cu ele. Acceptăm o dezamăgire doar ca să avem conştiinţa împăcată - n-am fost noi cei reticenţi sau cei orbi.

Căutări peste căutări, şi printre ele momente în care suntem hotărâţi să renunţăm, să ne umplem mintea cu alte nimicuri, pentru a lăsa marea iubire să ne pună o piedică şi să cădem cu nasul în euforie atunci când va considera ea de cuviinţă.

Şi vine apoi momentul când găsim ceea ce am căutat atâta timp: acel cineva care ne uimeşte prin felul său de a se apropia şi de a spune fără cuvinte că „she’s the one”. Timpul trece pe nesimţite, legătura devine din ce în ce mai strânsă, despărţirile, fie ele şi de câteva ore, sunt un adevărat calvar.

Se zice că de obicei unul iubeşte mai mult. Acela nu se va mulţumi cu momentul, ci va dori „forever after”. Iar celălalt, deja copleşit de toate lucrurile noi care se întâmplă, se va opri şi va începe să se gândească: „Ce fac?, unde sunt?, unde duce asta?”. Oricum, opţiunile sunt întotdeauna două: va apuca mâna întinsă şi va merge mai departe sau va face un pas înapoi. Şi asta nu pentru că nu şi-ar dori să rămână mereu în braţele acelea, ci pentru că îi e frică de angajamente.

Obişnuit cu o viaţă fără planuri, fără obligaţii, condimentată de plăceri hazlii şi extrem de diverse, va percepe viitorul drept o schimbare mult prea mare. În tot acest timp, celălalt va avea răbdarea să aştepte sau va trece mai departe...; că bine zicea cineva: „Ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să se întâmple!”.

Me

2008-03-17T13:24:00.002+01:00

“Eşti un om trecut prin viaţă“, îmi spune A..

Eu nu ştiu dacă să zâmbesc cu privirea sau s-o plec în podea. Pentru că nu ştiu cât de mult din mine e în cuvintele astea. De când mă ştiu, mi-am dorit să fiu bărbat, să am libertatea de-a imi asuma responsabilităţi - altfel, nu m-aş fi urcat la 19 ani într-un avion de Copenhaga, hotărât să mă iau în piept cu lumea! Un pic din teribilismul vârstei, desigur, atunci toate erau absolute: libertatea, evadarea, iubirea, speranţele. Acum ştiu că fiecare greşeală atrage după sine un ghem de temeri. Sau lecţii învăţate? Că nu există libertate fără responsabilităţi. Poate e vina ratelor de la bancă?!

Cu cât am mai mult, cu atât îmi doresc mai mult. Mai multă libertate, mai multă fugă de realitate, direct proporţional mai multă toleranţă la consecinţe. Încă simt că am bariere de doborât, ziduri de sfărâmat, prejudecăţi de călcat în picioare. Îmi place să fiu privit cu curiozitate, îndoială, fascinaţie, sete de contrarii. Încă mă lupt să mă ridic la înălţimea celui care vreau să fiu. Învăţ să nu-mi mai răsfrâng esenţa în orice oglindă.

“And I’ve lived so many lives, though I’m not old”

Munţii şi valurile şi ţările, străzile, acoperişurile, cântecele, sărutările, covoarele, covoarele de frunze, oraşul primăvara, trenurile, şoaptele, concertele în cluburi mici, lecţiile pe fugă, cărţile, mansardele, praful, armoniile improvizate… lungul meu drum spre mine. 20 şi-un pic de ani de lucruri frumoase care nu-mi sunt niciodată de ajuns. Şi depresiile, şi lacrimile uscate în ochii mei obositii, şi clipele în care mi s-a spus “nu contezi” şi “din cauza atitudinii nu vei face nimic”, criticile inutile, minciunile, dezamăgirile, discuţiile repetitive despre nimic, tăcerile care au durut… toate îmi par acceptabile, necesare, frumoase acum - pentru că m-au făcut ceea ce sunt. Până la urmă, va trebui să recunosc: devin încet, încet ceea ce-mi doream. Devin bărbat…

Umilinta suprema

2008-03-16T02:24:00.002+01:00

trist moment nu numai ca am pierdut dar jocul echipei catastrofal......ne bat adversari care joaca fara sa forteze si pierdem pe greseli impardonabile cu bistrita (balan-bumbac-tudor) cu galatiul(mihut) cu poli (tudor care nu stie sa respinga in corner) de pregatirea meciului de catre barbu ce sa mai zic......insa a fost ultimul lui meci la UTA........PACAT... de traditia acestui club si oras de suporterii patimasi si de banii aruncati degeaba....
NIMIC!!! acesta este cuvantul potrivit pentru tot cea ce se intampla la echipa la ora actuala. 1.tactica 0
2.vointa 0
3.bun simt fata de cei care au sustinut echipa la fata locului 0
4.TODEA 10
Nimic domnilor!Ce facem? E UTA noastra, trebuie schimbat ceva, macar in al 12-lea ceas! Nu jucam nimic, tactica... ioc!Patru meciuri, 1 punct. Pentru ce ne facem nocturna? Cand o sa o aprindem? Cand o sa avem echipa de liga 1? Intrebari fara raspuns, nu-i asa? Ce pacat! Off, s-a terminat. 2-0 Ne-au umilit!
si inca ceva , cel deal 12 jucator,shi aici nu ma refer la arbitru :), ci la suporteri, o determinare dusa la extrem... nu ne place cum joaca zaharia ii scandam numele shil inbarbatam, nu ne plac cum joaca baietzii... nu-i nimic ii incurajam ii imbarbatam... e doi zero pt ei? nu-i nimic... vom canta shi vom scanda numele UTA-ei in continuare cu lacrimii pe obrazul unor oamenii cu inimi de lei.... FORZA UTA NEVER ALONE

Meciul suprem

2008-03-14T16:17:00.001+01:00

Vreau sa visez frumos astazi ca ii vom bate maine pe Poli. Noi aradenii iubim UTA, iubim ce simbolizeaza ea, din pacate jucatorii si antrenorii, nu o vad pe UTA cu ochii nostrii ... Timisoara porneste favorita de data asta, dar chiar daca zic ca sunt pesimist, inimii nu-i pot dicta, astfel ca la orice meci al UTA-ei cred in victorie.

Sambata trebuie sa fim al-12-lea, al-13-lea, al-14-lea jucator pentru echipa!

Desigur meciul cu timisoara conteaza mai mult decat orice alt meci pentru UTA si pentru suporterii ei. desigur trebuie sa castigam. desigur ca ne va fi greu. desigur ca ii vom incuraja pe baieti in orice moment. desigur voi sarbatori pana dimineata victoria. desigur, voi striga indiferent de rezultat...

HAI UTA! La bine, la rau - impreuna mereu

Morning meal

2008-03-12T15:58:00.001+01:00

Peo: "Thanks for making us breakfast, Marcus. Well, you didn't actually make us breakfast."

Me: "What do you mean?"

Peo: "I mean, if you made us breakfast, that would make you a cannibal."

In a rush

2008-03-10T21:01:00.003+01:00

Cuvant inainte:

Nu-l lasa sa simta. Sa-ti simta cuvintele oprite in gatlejul uscat. Nu-l lasa sa-ti vada ochii…nu-i da voie sa stie ca astepti privirea lui. Nu-l lasa sa-ti atinga mainile, sa-ti inconjoare talia cu bratele, nu-l lasa sa-ti sopteasca ganduri la ureche. Nu te lasa ademenita de sarutarea lui si nu-i da voie sa intre in lumea ta. N-ai timp de povesti, de vise sau ganduri rasfirate …n-ai timp sa nu stii, sa te intrebi sau sa vrei mai mult….Si totusi, lasa trecutul deoparte si urmeaza prezentul in ritmul lui, chiar daca te ineaca gandurile stranii… Chiar daca ti se pare ca lucrurile sunt previzibile, chiar daca ti se pare ca citesti aceleasi file de poveste prafuita cu personaje diferite….

Vorbeam zilele trecute cu Jurga, a dear dear friend , de faptul ca lumea asta se invarte parca muuult prea repede. Nu mai avem rabdare, suntem mereu pe fuga, vrem mai mult, mai repede….Nu mai avem rabdare nici cu noi insine, nici cu cei care ne inconjoara. Ardem etape peste tot, si in viata profesionala si in cea personala. Si de multe ori o facem inconstient, din instinct… pentru ca asta e noua stare a lucrurilor si noi ne-am insusit-o cu brio….

Mi se pare ca acum 5-6 ani era altfel. Eram si mai mic, ce e drept, dar totusi, lumea parca se misca cu o alta viteza. Pana si eu eram mai rabdator… cu mine, cu ea, cu toti. Cred ca viata ne perverteste pe masura ce inaintam in varsta si in responsabilitati. Intri intr-un altfel de mecanism. Al deadline-urilor presante de « am nevoie pana ieri », al sefilor cu cerinte de rezultate cat mai rapid si cu costuri cat mai mici. Pe langa asta, nu mai ai rabdare si nici timp sa te joci…cu nimeni. Nu mai ai timp sa te vezi cu prietenii si, in loc sa le dedici macar 30 de minute la o cafea, le promiti diverse le telefon, negociind parca, desi stii dinainte ca o sa-ti calci cuvantul. Nu am sufletul sa le spun ca nu pot sa merg cu ei la bazin pentru ca ma simt obosit sau ca nu pot sa ies in oras la 18.00 pentru ca am un meeting, nu pot sa te vad la pranz pentru ca am nush ce de facut… poate seara dupa 22.00…poate.…

E ciudat…..mie nu-mi place sa ma plang, dar am momente cand parca as vrea sa opresc timpul in loc si sa do it the slow way…din pacate, ma cuprinde agitatia si uit iar…si iar…si iar…ca trebuie sa slow down…

Profesional, n-am rezistat nici macar un an intr-un loc. Bine, motivele plecarii mele au fost mai mult decat intemeiate, dar… totusi, unul din lucrurile care m-au determinat sa-mi fac bagajele si sa go a fost faptul ca m-am trezit la un moment dat ca imi doresc altceva. Ceva care sa-mi dea mai multa satisfactie, sa simt ca ma dezvolta mai mult atat ca om, cat si profesional….N-am mai avut rabdare sa mai castig experienta si relatii acolo unde eram…Am vrut altceva….Iar personal…ei bine, aici e un mare oftat. N-am stiut niciodata sa am rabdare si de cele mai multe ori a venit vantul si mi-a imprastiat gandurile lasandu-ma precum literele pierdute pe o foaie uitata pe fundul marii ….si de multe ori, poate chiar mai repede decat m-as fi asteptat…..

The sun is so nice if u find the time to notice it...

O zi deosebita

2008-03-08T11:44:00.001+01:00

Ziua de 8 Martie imi ofera prilejul potrivit pentru a-ti spune cat de mult insemni pentru mine. Vreau sa-ti multumesc pentru tot ceea ce am invatat de la tine: cum sa daruiesc neconditionat, cum sa am increde in mine si in faptul ca viata va aduce mereu ceva mai bun si cel mai important lucru pentru care trebuie sa-ti multumesc: am invatat sa iubesc de la tine.
Tu ai fost cea care m-a iubit fara a cere nimic in schimb, tu esti cea care mi-a oferit sprijin si incurajari cand aveam nevoie, tu ai fost mereu alaturi de mine cand viata parea impotriva mea.
Ai fost prietena mea cea mai buna de-a lungul anilor si nu vreau ca lucrul asta sa se schimbe.
Desi acum viata ne-a indepartat mai mult decat as fi vrut, vreau sa-ti reamintesc ca esti mereu prezenta in gandurile mele si ca pretuiesc clipele pe care le petrecem impreuna.
Am cautat sa gasesc un cadou potrivit pentru tine... si cred ca l-am gasit. Sper sa-ti umple ziua de bucurie atunci cand il vei primi.
Stiu ca nu ti-am aratat mereu ca am apreciat ceea ce ai facut pentru mine. Iti sunt recunoscator ca exist – tie iti datorez omul care sunt astazi, datorita tie sunt un om mai bun. Tu m-ai invat sa ma respect si sa respect pe altii, tu esti cea care m-a invatat sa fiu tolerant, tu esti cea care m-a ascultat intotdeauna si care a fost alturi de mine mereu.
Iti sunt recunoscator pentru faptul ca m-ai iubit neconditionat si ca ai avut grija de mine toata viata, iti sunt recunoscator pentru ca iti pasa de viata mea, pentru ca ai mereu o vorba buna pentru mine cand lucrurile merg rau. Iti urez o zi plina de voie buna si sper ca dragostea mea sa iti umple viata la fel cum dragostea pe care mi-ai purtat-o tu a umplut-o pe a mea.

Cu multa dragoste, eu fiul tau

1 Martie

2008-03-01T00:47:00.004+01:00

Vreau ca o dată cu începutul primăverii să dau uitării toate relele . . . să învăţ să zâmbesc, să lupt, să trăiesc fiecare clipă la maxim . . . nu ştiu dacă o să şi reuşesc, pentru că trec printr-o perioadă foarte grea din toate punctele de vedere . . . dar incă sper

Nu îmi doresc decât să am o primăvară plină de iubire . . . putere . . . şi bucuria de a trăi fiecare clipă a vieţii . . . şi asta vă doresc şi vouă . . . Noroc :)

Piece of me

2008-02-24T00:10:00.006+01:00

In ultima vreme, printr-o coincidenta sau nu, am avut parte de o serie de intrebari variate grupate in jurul unei singure teme: conditia mea de single. Cred ca daca n-ar fi fost aceste intrebari insistente si ingrijorate ale celor din jur nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap ca este o problema atat de importanta incat sa merite un post. Dar ... cand lumea incepe sa te intrebe: "Da' tu n-ai nici o prietena?", "Da' de ce stai singur?", "Da' nu ti-e urat, nu esti deprimat?", "Da' tu cand te insori?"(Da-da, am primit si o astfel de intrebare!) incepi sa te gandesti ca poate fi si o problema importanta.

N-o sa incep acum sa povestesc cat de bine mi-e mie singur, sa ma laud cat de independent si fericit sunt, pe principiul "I don't need a g/f". Nici vorba de asa ceva. Este o situatie fireasca, pe care o accept ca atare. Ca orice alta perioada din viata mea, uneori e frumoasa, alteori nu. Am momente cand sunt multumit, fericit, ma simt bine langa familie si prieteni si, bineinteles, am momente cand simt nevoia sa impartasesc ceva cuiva mai special. Si atunci ma intristez, dar nu cat sa cad in depresie. Mi-e dor sa simt fluturasi in stomac, sa ma inrosesc cand o privesc sau sa ma comport ca un adolescent indragostit.

Desi vremurile alea s-au cam dus. A fost o perioada cand relatiile erau pe primul loc, cand reuseam sa traiesc si sa simt doar prin altele. Si asta a fost cea mai mare greseala pe care am facut-o. Am depasit varsta cand te arunci cu capul inainte, cand ti se pare ca totul e alb (daca te iubeste) sau negru (daca nu te vrea), cand ti se pare ca lumea s-a sfarsit cu o despartire. Asta nu inseamna ca n-am suferit si n-o sa sufar la o despartire, e si firesc. Dar nu mai am atitudinea aia extremista de "totul s-a sfarsit pentru mine" sau "sunt singur, ceva e in neregula cu mine".

Marturisesc ca mai am momente cand imi revine gustul amaraciunii provocate de dezamagire, dar timpul le vindeca pe toate, nu? Important e sa stii cand se incheie o etapa din viata ta si sa nu mai insisti asupra ei, pentru ca iti faci singur rau. A trecut ceva timp, si pe masura ce durerea s-a atenuat, am ramas cu lectiile pe care le-am invatat treptat. Am ramas o persoana mai puternica, mai echilibrata. Un om mai sigur pe mine, care se iubeste pe el insusi, care isi iubeste viata asa cum este. Imi place ceea ce fac, am planuri si vise, am prieteni, petrec clipe frumoase langa ei si mai ales am speranta si putere.
Stiu ca la momentul potrivit, va aparea si persoana potrivita, pentru ca nimic nu e intamplator. Si cand va aparea se va incadra perfect in peisajul unei vieti reusite. Nu va face decat sa o completeze. Continui sa cred in iubirea pe care o intalnesti o data in viata, dar si in iubirile marunte si frumoase. Raman un romantic, dar unul pragmatic, daca nu e prea paradoxala exprimarea.

Da, exista o persoana mai speciala, dar atat. Nu intentionez sa despic firul in patru, sa analizez problema, sa-mi pun intrebari sau sa-mi fac planuri. Nici macar nu stiu ce forma as putea sa dau sentimentelor mele, ce gen de afectiune imi provoaca. Dar nu cred ca asta e cel mai important. Stiu ca totul va veni de la sine, atunci cand va veni momentul.

Moment si trairi

2008-02-23T14:03:00.003+01:00

Sunt un visator intr-un corp hidos.

Nu stiu sa ma exprim sau sa explic ceea ce simt, niciodata nu am stiut, chiar daca mi-am dorit sa o pot face…

Uneori zbor, alteori sunt invizibil, dar mai presus de toate traiesc si fiecare atom din fiinta mea e infometat de cunoastere, tanjeste spre mai mult si spera sa gaseasca fantana propie a satietatii.

Cum as putea sa-mi explic sentimentele cand nici un cuvant nu este de ajuns, cand toate vorbele rostite pana in prezent devin doar o forma de comunicare primitiva… Sunt viu, mai viu decat tine si intr-o zi iti voi demonstra acest lucru. Am evoluat si sunt doar la inceput, universe intregi asteapta sa fie descoperite, culmi inalte de atins si suflete de incatusat…

Mi-as dori sa pot absorbi suferinta care ma inconjoara pt ca eu am cunoscut-o si i-am supravietuit si asta ma face mai puternic decat cei care se lupta zi de zi cu ea…, si totusi nu sunt indeajuns de puternic, cel putin nu intr-atat cat mi-as dori sa fiu.

Sunt fericit cand descopar bunatatea din jur, e uimitor cum cineva, chiar si fara sa-si dea seama te poate convinge pt o clipa ca lumea nu este gri, ca surprizele vietii sunt ceea ce ne tin in picioare zi de zi.

Despre ingeri

2008-02-20T12:28:00.002+01:00

... si oameni care vin si pleaca

Se spune că, atunci când pierzi un lucru, înseamnă că acel lucru nu îţi mai e de folos şi trebuia să plece de la tine. Se spune că, atunci când pleacă un om, înseamnă că acel om trebuia să nu mai stea lângă tine. Să nu îţi pară rău de lucrurile pe care le pierzi sau care se strică. Să nu îţi pară rău atunci când pleacă un om drag ţie. E pentru că tu, în calea ta, nu mai ai nevoie de acel lucru, de acel om. Oamenii pleacă mereu, iar aceia care trebuie să se întoarcă, vor reveni cândva. Nu trăi pentru ziua aceea, când ei vor reveni. Trăieşte fiecare pas făcut pe cale. Trăieşte pentru prezent, nu pentru trecut şi nici pentru viitor. Respiră fiecare clipă făcută pe cale.

Aminteşte-ţi de trecut şi zâmbeşte tandru. Priveşte spre viitor şi zâmbeşte curios.

Prieteniile sunt contextuale, îmi spunea cândva, tot un prieten. Când vei ieşi dintr-un cerc, prietenii vor fi alţii. Aceia care nu îţi mai sunt prieteni au păşit în afara cercului. Lasă-i pe calea lor.

Nu înseamnă că nu ţi-au fost niciodată prieteni, ci doar că, pentru moment, aţi evoluat diferit.

Preţuieşte-i la fel ca atunci când îi aveai aproape. Stai în cerc şi stai şi în afara cercului.

Simte cum e în cerc şi simte cum e în afara lui. Caută spiralele. Ele îţi vor purta mai uşor paşii pe cale.

Păstrează-ţi lacrimile pentru bucurii, nu pentru tristeţi. Alege culoarea albă însă nu uita de celelalte nuanţe şi nici de scările de griuri. Ele îţi vor arăta paşii lipsă, pixelii pe care privirea ta îi percepe altfel. Vorbeşte cu îngerii tăi. Roagă-i să vină în oglindă sau peste umărul drept, să îi vezi atunci când întorci uşor capul.

Uneori îngerii iau chipuri de oameni, de fiinţe, de pisici, de păsări. Alteori îşi strâng aripile într-un cristal de stâncă. Ai să le simţi mângâierea când cristalul ţi se lipeşte de podul palmei,

o atingere ca un puf: să ştii că acolo e ascuns un înger.

Ai pierdut un lucru drag ţie? Un înger ţi l-a ascuns, pentru că el ştie mai bine decât tine că nu vei mai fi avut nevoie de acel lucru. A plecat un om drag ţie? E pentru că îngerii l-au luat de mână şi l-au îndreptat pe calea sa, iar alteori e pentru că îngerii te-au luat pe tine de mână şi te-au aşezat frumos pe calea ta. Ai încredere în îngeri, ei ştiu mai bine ca tine ce trebuie să facă aşa încât drumul spre fericire să îţi fie mai uşor şi mai sigur.

Când iubeşti un om, e pentru că îngerii tăi şi îngerii săi se iubesc. Le simţi aripile cum se prind în spatele sternului, de inimă, şi e pentru că ele cresc mereu de acolo. Fluturii cresc din coşul pieptului, însă fluturii sunt efemeri. Nu te încrede în fluturi. Ei sunt doar frumos coloraţi, dar zborul lor e în zig-zag. Zborul îngerilor e lin şi alb, aproape translucid, cât să vezi cum aerul prinde contur de chipuri.

Crede în iubirea albă, caută spiralele şi zâmbeşte la fiecare pas pe care îl faci pe cale: curând vei găsi fericirea.

... depresie

2008-02-18T21:02:00.001+01:00

Singura depresie din viaţa mea s-a terminat într-o sâmbătă seara în timp ce ascultam o melodie. Nu-mi amintesc exact titlul sau versurile dar aş putea să ţi-o fredonez încet, la ureche, chiar dacă nu m-am pricept nicioadată. Atunci am ştiut că nu se mai poate întâmpla nimic rău, că orice, oricât, oricum va fi mai bine. Mult mai bine. Am zâmbit cum n-o mai făcusem niciodată şi nu mi-a păsat de ora, de data şi implicit de timp, nu mi-a păsat de nimic fiindcă ştiam că se terminase. O ştiam cu fiecarte fâşie din sufletul meu, cu fiecare arteră, cu fiecare părticică din mintea mea. O simţeam. Ca atunci cand ţi se întâmplă pur şi simplu fără să şti de ce şi in fond fără măcar să-ţi pese. Să conteze doar ce a fost.
O schimbare... am oftat. O schimbare placută care m-a făcut să redevin eu deşi nu sunt încă sigur ce înseamnă asta.
Singura depresie din viaţa mea s-a terminat într-o sâmbătă seara ... ce amuzant sună acum. Parca ar fi trecut prea mult timp care mă face să-mi amintesc aşa de greu. Poate nici nu mai merită să-mi amintesc... ca atunci când uiţi minciunile doar că de această dată era adevarat.

2 new friends

2008-02-14T23:52:00.004+01:00

I am ridiculously happy, excited, and giddy today. I think it’s a combination of things, but it’s mostly because I’ve made two new friends who are just freaking AWESOME!

Bart and Gregor are two of the coolest people I have ever met and we’ve bonded very quickly.

Bart is outrageous, bold, funny, confident, and has a total potty mouth, which, for some reason, cracks me up. He is also loyal and protective and the kind of person that will speak whatever is on his mind and screw what anybody else thinks.

Gregor is quiet, kind, with just enough temper and stubbornness to keep him at the passive-aggressive level. He’s also loyal and protective and the kind of person who will go out of his way to help anyone in need, especially a friend.

I already loved my job because of what I’m doing, but it hasn’t been a huge secret that I’ve been lonely. And most of the time, I’ve kept to myself, with the exception of a few times when my natural attitude got the best of me and I’ve opened up and chatted with everybody. But I’m not really into the whole “gossip scene” and there’s a lot of that shit going on in a small dorm that is mostly females. Hence why I just do my job and then go home.

But Bart and Gregor have made living fun and they never fail to put a smile on my face when I walk in the dorm or am stressed out because there’s a million things going on all at once and they all need my IMMEDIATE ATTENTION!

I didn’t realize how much making friends meant to me and how lonely I’ve been without my own social circle. I mean, I have friends but when I used to live in a small town doing my practical placement and not knowing many people ... was kind of sad. All my other friends were back to school, socializing and throwing parties ... we didn’t really made time for one another, especially when living in different places. Going down different roads. The only time we really get together wass during couple of short visits and International day.

And then there’s Peo, who is also one of my best friends… but that situation there is kind of… sticky, I guess. Even though we do spend a lot of time together, there’s just something about having gal pals, you know?

So I was contemplating a bleak weekend with nothing to do except sleep, read, clean house, etc. But NOW, my entire weekend is full and I’m so EXCITED!

Friday night we’re going to this place where you can bring your own food and beverages and make pottery, then paint it. We’re bringing a bottle of wine and going to make some pretty, pretty, pottery… something! Then Saturday night, we’re going out to the movies to see a “chick flick” — 27 Dresses. Which I’ve been wanting to see since I seen the previews for it on tv. Midnight we will attend the "Official Valentine's day party". Sunday, Bart and I are going to church in the morning and then out to lunch, where we’ll sit and talk for probably hours.

Then I have Monday off and that will be my day to clean, do laundry, catch up on sleep, etc.

I kind of feel like a kid in a candy store. It’s like I had so much of my life put together, but there were some empty spots. Namely, a church to call my own and friends to make up my social circle. And now, those things are, or already have, been taken care of!

(p.s. Bart and Gregor are both from Poland, Peo is bulgarian)

Despre tine

2008-02-14T07:48:00.004+01:00

Nu m-am putut sa nu postez acest fragment. Cata inocenta!!!!!!!!!!!

Si o dedicatie speciala pentru printesa mea :) I love you
Later edit:
Te agiti iar. Probabil ca te-a cuprins acea senzatie ce de fiecare data iti spune ca trebuie sa faci ceva, sa spui ceva. Insa, ti-e oarecum frica de ceea ce urmeaza sa primesti inapoi, si ma lasi sa vad asta. Te gandesti la ce este si la ce-ar putea fi... in acelasi timp si parca nu stii ce sa alegi. Pana la urma ai ales ce trebuia...crede-ma pe cuvant!

Iubesti viata dar inca nu ai invatat sa profiti de ea. Mai incearca si pana la urma o sa reusesti!

Deseori privesti in sufletul meu si vezi ca ma doare. Te straduiesti sa ma faci sa rad, sa uit si... intotdeauna castigi! Ma calmezi de fiecare data cand vorbim noaptea, tu ma ajuti sa nu ma simt niciodata singur. Iubesti lumea mea si asta imi place. La fel cum imi place cand ma privesti de parca as fi unica fiinta din jurul tau, cand faci o poza si te gandesti la mine, cand ma suni pentru ca ti-e dor de de vocea mea.

Ramai asa cum esti, pentru ca eu voi avea mereu nevoie de un prieten ca tine. Restul cuvintelor nu isi mai au rostul.

Cuvinte despre mine

2008-02-13T00:13:00.000+01:00

Ma trezesc adesea razand pentru ca visez frumos, sau cel putin in dimineata asta asa mi s-a intamplat.
Incerc sa fiu tot timpul fericit pentru ca nu stiu cum... dar am observat ca pot sa transmit fericirea mea si altora, facandu-i pe acestia sa ma iubeasca.
Cel mai mult imi place sa merg cu bicicleta si sa ascult muzica tare in casti... in timp ce ma opresc la semafor.
Mereu ma indragostesc de o melodie, insa la scurt timp o las pentru alta. Nu se pune asta si in cazul fetelor :P
Manac multe dulciuri si nu mi-e frica de calorii, pentru ca le ard in sesiune. Nu, nu cea de la facultate, ci in aia de shopping :P
Consider ca o seara reusita in club nu poate fi de cat alaturi de cei mai buni prieteni, insa daca zambesti frumos si dansezi bine, poti sa ni te alaturi.
Imi usuc mainile la aerul conditionat si.... nu plec niciodata de acasa fara chei, bani, iPod si telefon! Obisnuiesc sa imi pun o dorinta in cap cu gandul ca o sa se indeplineasca daca vine mai intai trenul pe care il astept eu, nu cel din sens opus.

Aaa si era sa uit, mai nou am facut o pasiune pentru ochelarii de soare. Abia astept sa mai imi iau o pereche!

a 2 a promisiune

2008-02-10T23:35:00.002+01:00

Esti cea mai frumoasa greseala a mea.. si promit sa nu te mai iubesc niciodata.. dar stai linistita ... te voi saruta cu aceeasi pasiune, te voi alinta la fel, te voi hrani in continuare cu zambete... Voi fi cu tine dar nu si langa tine ...

"Do you think I’m such a fool..
To believe everything you say is true?!
Well that just goes to show,
That you really don’t know..
While you’re out painting the town
Do you think I’m home just sitting around
Waiting on you?!
Now who’s really the fool?

Don’t be surprised to find that
The angel in your arms this morning
Is gonna be the devil in someone else’s arms
tonight"
(Reba Mcentire-Angel in your arms)

Just do it

2008-02-10T23:27:00.000+01:00

Hey you.. wake up! Ai adormit in lumea cenusie, plina de griji si praf, plina de framantari si reguli, plina de plictiseala si principii, plina de fixatii si migala...

Gandesti prea mult, te consumi prea mult, analizezi prea mult..... PIERZI PREA MULT!

O viata ai, traieste-o... dar traieste-o cu cap!
O varsta ai, simte-o... ce poti face acum, la 20 de ani, nu mai poti sa faci la 40 si timpul nu se mai intoarce pentru tine.. Acum ai lumea la picioare, mai tarziu nu se stie daca o vei mai avea, acum ai tot ce vrei, tinerete, prieteni si TIMP! mai ales timp... de lipsa lui vei suferi mai tarziu si acesta este crudul adevar..

Viata e ca o mancare... cu cat are mai multe condimente, cu atat e mai gustoasa, daca are numai zahar e prea dulce si devine gretoasa, prea multa sare te face sa nu o poti manca.. totul sta in arta de a combina.. piper, ardei iute.. trebuia sa contina de toate... Condimenteaza-ti viata dupa placul tau si profita de tot ce iti ofera ea.. Nu te priva de toate placerile varstei, traieste la maxxxxim, traieste clipa, este momentul nostru sa ne distram, sa descoperim lumea care ne inconjoara, oamenii si cel mai important.. sa ne descoperim pe noi! Rupe lanturile grijilor, escaladeaza muntele nelinistilor, sterge praful de rutina care s-a asternul confortabil in viata ta si infrange-ti gandirea de om batran, incatusat de norme, convingeri exagerate, prejudecati...

Living in a dream

2008-02-08T23:55:00.000+01:00

Sleep less, do more, live more, write about it all!

Ştii de ce sunt atât de dement şi înfometat de viaţă? N-am timp să-ţi explic, mi se zbat prea multe vise între aripi! Am obosit? Nici pe departe! N-am timp să mă dezmeticesc, cânt şi mă împiedic pe scări, îmi răsfoiesc cărţile şi amintirile proaspete prin metrouri. Nu dorm niciodată când am lucruri mai bune de făcut. Nici măcar o cafea tare nu mă poate ţine treaz ca un moment intens. De aceea nici nu beau cafea...

Fast forward to all my wishes, I’ll be careful what I wish for!

Am o listă lungă de motive pentru care ar trebui să scriu. A fost dimineaţa aceea în care, cu obrazul lipit de microfon, mâzgâleam pe un A4 versuri despre fericire… şi ora în care am înregistrat cuvintele şi notele pe care le aşteptam… a fost sâmbăta aceea în care mă simţeam atât de plin de muzică şi de energie pozitivă încât atrăgeam neliniştile cele mai frumoase ca un magnet.

It’s all new again: the music, the mornings, the emotion.

A început cu un sărut la finalul unei melodii, demult. Ceva îmi spunea “fugi” şi în acelaşi timp “nu o lăsa să-ţi scape”. Şi timpul a trecut fără să ştiu cum ar fi fost mai bine. Povestea a început din nou, cu un sărut într-o ceainărie. Ce puteam să fac, aveam mâinile reci şi sufletul plin de cântece… credeam din nou în coincidenţe fericite. A început frumos, ca orice poveste despre care aş putea scrie volume întregi. Dar sunt atât de prins de tot ce mi se întâmplă acum, încât nu sunt în stare să aştern nici măcar un rând! Las povestea să se scrie singură. După cum spuneam…

It’s just perfect when I have you near, walking with you on a crowded street…

Am obosit? Poate puţin… dar nu pot lăsa timpul să treacă pe lângă mine! În februarie vreau să-mi gust din plin dimineţile, să-mi fac si mai multi prieteni, sa ascult radio şi să văd marea. Nu cer mult, nu-i aşa?

eu nu mai plang

2008-02-08T23:47:00.003+01:00

Se spune ca n-a murit nimeni din dragoste. Sau din lipsa ei. Eu nu cred asta. Cred ca durerea pe care ti-o da iubirea, sau mai grav, lipsa ei, este una dintre cele mai insuportabile dureri posibile. Poti sa te anestezieze si sa te spintece pe bucatele, chiar si sa iti scoata inima din piept si tu sa nu simti nicio durere, dar oricate anestezii ai face, oricate medicamente ai lua, daca te doare sufletul, simti in fiecare bucatica din corp.

m-am trezit azi dimineata cu o durere acuta dupa ultima interventie. Era fizica, o simteam. Dar nici macar asta nu putea sa imi distraga atentia de la durerea ce o simteam in tot corpul. Ca un gol in tot trupul, cu furnicaturi pe sira spinarii si cu ace in calcaie. Ma durea sufletul. Am oftat si mi-am urmat ritualul de dimineata.

conduceam cu ochelarii de soare la ochi ca sa nu imi vad ochii inlacrimati in oglinda. Nu ma gandeam la nimic si daca m-ar fi intrebat cineva de ce plang, n-as fi stiut sa ii spun de ce. Dar plangeam. Simteam o durere groznica undeva in tot corpul si credeam cu tarie ca am o mie de motive sa plang. Imi zaresc mobilul si vad ca are lumina aprinsa. Raspund surprins si vocea unui om care ma cunoaste foarte bine imi spune: tocmai am trecut pe langa tine, ai doua motive sa conduci cu ochelarii la ochi pe vremea asta: ori plangi, ori plangi cu adevarat!

Si m-a trosnit si mai tare plansul. Nu mai plange dragul meu, esti tot ce si-ar dori o femeie esti tot ce imi doresc si eu, si tu pierzi timpul cu toti prostii! E pacat de ochii aia negri sa ii inlacrimezi de fiecare data cand te enerveaza vreo fata.

Nu m-a enervat nimeni. De jumatate de an nimeni nu m-a facut sa plang. De asta plang. Pentru ca trec prin viata fara sa mai simt. Ce rezolv ca am parte de senzatii tari atunci cand iubirea mi-e interzisa, daca acum cand poate fi a mea, bat in retragere??! Stii... eu cred ca nu mai am suflet.

Ba ai. Dar e in pauza sufletul tau, scumpul meu. L-ai epuizat, ai iubit pana l-ai terminat. Si acum se incarca si el. Nu mai plange. Hai facem o intrecere pana in Germania? Ne descarcam nervii?

Nu pot. Am o intalnire.

Si te duci plans?

Nu. Nu mai am suflet. O sa imi sterg lacrimile si zambetul meu stralucitor o sa le distraga atentia de la ochii mei tristi si de la buzele mele uscate. Nu vrei sa ne intalnim diseara?

Nu. Nu mai pot fi amanta ta. Nu pot fi scaparea ta de fiecare data cand ti-e frica. Te iubesc, enorm chiar, dar nu pot sa te sarut si sa stiu ca esti al meu doar pentru 5 minute.

Doar 5 minute!? Ai dreptate iubire... pentru 5 minute, nici nu ma dau jos din masina!

Te iubesc nebunuuuuulee sa ai o zi superba! Si nu mai plange!

Nu mai plang. Si chiar nu am mai plans. Mi-am sters lacrimile si mi-am tras suflul la fel cum o faceam pe terenul de fotbal. Mi-am exersat zambetul fals si fatal in oglinda si am coborat. Am intrat in birou plina de mine si ti-am vazut ochii aia care m-au mintit atata timp.

Buna dimineata. pentru inceput...

Eu nu mai plang. Sufletul meu e in pauza. Are nevoie sa se incarce. Cu iubire probabil. Caci acum e plin cu sarcasm si cinism. Eu nu mai plang, pentru ca lacrimile sunt sarate si imi usuca tenul. Eu nu mai plang, pentru ca imi afecteaza ochii. Eu nu mai plang! Pentru ca nu mai am pentru cine...

New Year - year of the rat

2008-02-08T13:04:00.002+01:00

Ani de zile am purtat verde in disperare. Era culoarea mea preferata. In timp, ca sa nu fiu mereu monocolor, am inceput sa-mi cumpar lucruri portocalii - se asortau cu verde. Iar portocaliu a devenit pe nesimtite noua mea culoare preferata. Dupa cativa ani, albastrul ii ia incet locul portocaliului. (Auzisem ca daca esti obsedat de o culoare - adica te imbraci in acea culoare, mananci lucruri de acea culoare, vrei sa fii de acea culoare… - esti schizofrenic. Hm. Ma pune pe ganduri asta.) Va dedic melodie cu albastru, melodie draguta de dansat dimineata pentru dezmeticire la realitate. La mine merge. si un blog cu o tema si un design nou. Sper sa va placa :)

Cine nu sunt eu?

2008-02-07T20:03:00.000+01:00

Contează? Mereu sunt întrebat "tu cine crezi că eşti?" şi "niciodată cine crezi că nu eşti?"
Am zeci de eseuri cu "cine sunt eu ?"... am zeci de eseuri pe care le schimb de la clipă la clipă, pe care le mototolesc şi le arunc la coşul de gunoi, pe care le îndosariez în albastru sau arămiu, le modific, le recunosc sau le neg şi toate acestea doar în mintea mea.
Am zeci de eseuri cu "cine sunt eu" şi nici macar unul cu "cine nu sunt". E logic! Suntem, existăm, trăim, respirăm... am mai interesa pe cineva dacă n-am fi? Aş smulge vreo lacrimă sau vreun surâs, vreo vorbă bună dacă în locul zecilor de eseuri aş avea unul singur cu "nu sunt".
L-ar citi cineva? L-ar adora cineva? L-ar păstra cineva? Poate nici chiar eu...
Cine nu sunt eu? Grea întrebare. Cine nu vreau să fiu? Poate şi mai grea. Chiar mă gândeam că negaţile sunt dificile.
Poate în final nici nu conteaza cine sunt acum sau cine nu sunt ci doar ce voi rămâne în amintirea celorlalti că am fost sau că n-am fost. Daca ştiu răspunsul? Vă spun că nu... şi nici nu mai încerc să-l aflu.

... pentru ca m-ai invatat ca ploaia e minunata.

2008-02-06T14:46:00.000+01:00

Ce ai spune daca ti-as propune sa stam pur si simplu, fara sa ne gandim la nimic, sa uitam ce am fost, ce suntem si sa nu ne mai facem probleme intrebandu-ne ce vom fi? Sunt sigur ca ai accepta pentru ca asta am visat mereu in zilele innorate de septembrie, cand nu ploua dar picura, in noptile senine de octombrie cand, in locul ploii ne jucam cu amintiri si cum ai adauga tu, cu vise sau in diminetile de noiembrie cand incercam sa iubim fiecare nor, fiecare raza de soare... Intr-adevar. Am visat asta. Mi-am dorit. Ne-am dorit impreuna dar azi am sa recunosc, intr-o zi speciala ca te-am tradat pentru ca oricat de boem ar parea eu nu vreau sa uit... Prefer sa-mi amintesc pur si simplu, spontan decat sa uit voluntar. Iti amintesti cand frigul ne facea sa visam impreuna, in statie la gara? Cand te-am vazut plangand si nu am putut sa te las pana nu te-am vazut in trenul pe care-l urasc asa de mult fiindca ne desparte intodeauna? Sunt doar intrebari retorice, desigur, fiindca stiu ca stii...
Valorile, obiceiurile, amintirile, visele noastre prostesti imi formeaza viata iar eu, ti-am mai spus, imi iubesc viata. Stii la ce m-am gandit mai demult? Ca daca in momentul acesta m-as trezi si mi-as da seama ca tot ce am trait pana acum e un vis iar eu sunt un inger mi-ar parea rau...
Atunci hai sa nu ne para rau! Sa nu uitam nici impreuna, nici separat, nici macar pentru un moment! Sa ne amintim mereu ca pastram in suflet o viata... pentru tine, pentru noi, pentru ploaie...

C

2008-02-05T17:06:00.000+01:00

..el mai frumos lucru este să ştii că undeva, pe lumea asta, există o persoană ce nutreşte sentimente frumoase doar pentru tine.

Always on my mind

2008-02-03T11:36:00.000+01:00

Mi-ar placea extrem de mult sa am talent la pictat ... sa pictez o lume a mea, o lume plina de culoare, de lumina, de caldura, de flori, de parfum, de cantec, de liniste, de forfota vesela, de tandrete, de iubire, de soapte, de saruturi, de vise, de sperante, de optimism ... de oameni frumosi, calzi, fericiti, care se iubesc, se ocrotesc, se tin de mana si viseaza acelasi vis. Sa pictez o mare cu apa limpede, linistita ... un mal cu nisip fin, caldut ... apoi m-as amesteca printre culori ai as picta ultimele detalii cu mine, as pune cate o particica din mine in fiecare colt din pictura mea. Ma intreb ce culoare au sentimentele? Sunt atat de sigur ca au niste culori atat de frumoase si atat de greu de reprodus... stiu insa sigur ca daca as putea sa pictez, as reusi sa le pictez asa cum sunt. As picta cu fircare bataie a inimii mele, as picta cu fiecare pulsatie a gandului meu, as picta cu tot ce insemn eu.

Work it out (I will either find a way, or make 1)

2008-01-30T10:36:00.000+01:00

Again with my mind far away, from the past summers, to the next summer, to the adventures, friends and how much I love to live and how far does life took me. What keeps me going on and what makes me to survive? I think it is the pride, the ambition and the desire of being one step ahead, to see the world and to tell stories about exotic places.

Any place that has not been visited that often will always be my final destination... maybe it's because my egoism or maybe because my adventure spirit... and probably because I dont feel myself ready to settle, yet. Thus I will disappoint in 1 and half year my friends' hope of coming to my wedding ... here in Denmark, Horsens, Århus, Copenhagen, the 3 years I spent here, the hard work with so many satisfactions, the contact with so many different people, different cultures, made me feel and understand that that's the solution for me . . .not the definitive one, but just temporary until I will feel something different.

And the question is ... what motivates me? What gives me wings to fly ? The answer is always the same .... ME, the inside force, the desire of being someone, of leaving something behind, the desire of seeing with my own eyes, to feel on my own skin, to feel the hard work, the adventure and the people. I dont know where I am heading and I will never know, maybe on a cruising ship or maybe America, maybe a hotel in Europe, maybe Africa or South America, everything that challenges me - it attracts me like a magnet.

For the moment, I still have one summer in Denmark, one study year and after finally freedom ... a sensation that I can hardly get ...

Anyway, I'm not complaining as long as I can still dream, make my own plans, leave without any consequences, and will always feel independent and free ... just me and nature ... and for the moment that's all I need to survive...

A smile on my face, warm words and a love story I will always have for me and for those around me, for you...
All the rest is just the sea, the wind and the silence. The crowd in the train stations, harbours and airports, the desire to always come back home and leaving soon, the sensation of freedom, crazyness, lost girlfriends, friendships for life, fantastic lifestories maybe for some but real for me ...

Any given Sunday

2008-01-29T08:07:00.000+01:00

Al Pacino is incredible...you feel so small when he is talking...There's a difference in winning and loosing, loosing isn't fighting, fighting for what were loosing is winning for you'r fighting for, that FUCKING 6 INCHes in front of your face, is all that matters... God I love football. I listen to this speech whenever I'm doubting myself. It always kicks me the ass and gets me back on track..."life is a game of inches" "when we add all those inches thats what makes the difference between living and dying" ...man! that hits very close to home, this scene gives me the chills, very emotional makes me want to get out and take on the world!

50th anniversery of the LEGO brick

2008-01-28T12:44:00.000+01:00

Google is celebrating today LEGO´s 50th anniversary. How sweet are Google's engineers :) I must says Danes are extremely happy and proud in the same time. U made my day, google. Cheers

3 years jubilee

2008-01-27T13:19:00.000+01:00

The kitchen is on fire!

Where are the boys ?

Where can they be? Try here :)

But not always where they should

Angels in hell's kitchen

"The receipe" "The process"

Romanian vine ;P How awesome

"3 beautiful years in Denmark. I think it's important to continue to be serious day after day and try to reach the objectives in front of us. This is how you build victories. We're not thinking too much about dreams because these things come automatically and cannot be part of a project. The project is that of being serious and repeating what we have done in recent years, and maybe try to achieve a bit more. I think this is the most important thing."

Meritul EI

2008-01-25T10:56:00.002+01:00

Stau si ma gandesc ca foarte putine persoane fac sacrificii, de vreu fel, pentru o alta persoana, mai ales cand persoana aceea este un baiat nou necunoscut.

despre "avantajul" vârstei

2008-01-24T08:50:00.000+01:00

O să încerc să fiu blând, pe cât posibil.
De ce au unii oameni impresia că dacă eşti mai tânăr decât ei, automat au dreptul să îţi dea ordine, să, cum zice americanu’, “patronize you”? Vârsta ceva mai înaintată aduce cu sine, într-adevăr, avantajul că ai văzut şi trăit mai multe, dar de aici şi până la a desconsidera pe cineva mai tânăr decât tine şi la a-i da ordine ca şi cum trebuie automat să ţi se supună e o cale destul de lungă, zic eu.

Am tot aşteptat să “cresc” ca să nu mi se mai spună ce să fac, şi în mare măsură, mi-a reuşit. Am eliminat, pe cât posibil, şefii, părinţii mă lasă de capul meu de multă vreme, dar tot se mai găseşte câte cineva care să-mi spună ce să fac, chiar dacă e vorba de câte un favor. Nu mi se cere, mi se ordonă. Or asta mă scoate din sărite.

Cred că e “common sense” faptul că un “te rog” face de o mie de ori mai mult decât un ordin. N-a zis rău cine-a zis [şi mai şi rimează, ca să vezi, românu’ s-a născut poet, e clar] că “vorba dulce mult aduce”. Dar de ce să rogi frumos când lumea trebuie să te asculte, să ţi se supună şi să graviteze în jurul problemelor tale?

No, asta e, se pare că am o problemă. Cică-s prea orgolios. Oi fi…

Când o să am maşină ...

2008-01-22T13:24:00.000+01:00

Sper ca anul ăsta să performez bine la şcoala şi să îmi iau examenele şi apoi să încep să mă gândesc şi la o maşină. Acum 1 an visam la un Audi A4, dar între timp am devenit ceva mai realist şi-am ajuns la concluzia că maşina nu are de ce să fie o “fiţă”. Iar A4-ul o să mi-l iau la pensie - dar asta nu trebuie să însemne, neapărat, că voi ieşi la pensie doar la 50-60 de ani.

Acum mă gândesc la o maşină mare - pornind de la Touareg şi ajungând fie la un Volvo S60, fie la un BMW X3 third or fourth hand - colorată, veselă etc.

Iar pentru atunci când o să am maşină, am pregătit o listă cu chestiile pe care nu le voi face:

- presupunând, prin absurd, că voi avea numere de Romania, nu îmi voi scrie pe spate “Nu sunt tigan!”;

- nu voi mai lipi flori mari şi colorate pe ea, pentru că am comis imprudenţa de a povesti cuiva despre ideea asta, iar după ce s-a amuzat de cât sunt de copilăros, a pus-o în aplicare;

- nu voi agăţa nimic de oglinda retrovizoare;

- nu îmi voi pune parasolar cu Taz ori cu alt personaj de desene animate.

Ce va avea, totuşi, maşina mea, indiferent dacă va fi un Trabant recarosat ori un Volkswagen Touareg?

Personalitate şi muzică bună. Iar dacă într-o bună zi veţi vedea un nebun ascultând 3SE pe străzile din Budapesta, Paris ori Madrid să ştiţi că eu ~~sunt~~ o să fiu ala.

Luni

2008-01-21T15:19:00.001+01:00

E luni dimineaţa. Aici ar merge unul din emoticonurile mele preferate…

Dintotdeauna am avut senzaţia că sunt pe dos. Săptămâna începe lunea, dar fără mine; eu o încep ceva mai încolo, eventual luni seara, pentru că luni dimineaţă nu sunt bun de nimic. Nici măcar cafeaua cu lapte nu mă mai ajută ca-n tinereţe. Natura “se trezeşte la viaţă” primăvara, mie întotdeauna mi-a plăcut toamna, cu cât mai mohorâtă şi mai ploioasă, cu atât mai bine. De ce mă înveseleşte ploaia şi de ce lucrez mai bine noaptea, iar dimineaţa nu-s bun de nimic… astea sunt mistere care le vor rămâne copiilor mei întru dezlegare.

Îmi dau seama că blogul meu are deja destul de mulţi cititori care aşteaptă mereu ceva nou. Am unele idei foarte mişto de articole/posturi noi, dar ideile se duc aşa cum vin: down the drain - că vin întotdeauna când sunt la duş. De mult îmi tot zic că trebuie să găsesc o modalitate pentru a le nota oricând, şi atunci când sunt sub duş, dar şi când sunt aproape adormit, iar ele - ideile - nu-mi dau pace.

Şi-am mai constatat că mă apucă dorul de scris pe blog tocmai când sunt la lucru. Nu ştiu ce o fi în aerul din birou, or fi dat oamenii de acolo cu inspiraţie prin aer, cert e că atunci când am mai mult de lucru, blogul începe să-mi facă cu ochiul, iar ideile creţe aleargă prin mintea mea ca într-un maraton.

Mă aşteaptă o zi plină, care trebuia să înceapă la ora 11. Este 12:15 şi abia mi-am băut cafeaua; punctualitatea nu a fost niciodată punctul meu forte, asta e, n-am ce face. O să ajung acasă la noapte, rupt de oboseală, dar cu un chef nebun de a scrie.

Mama zice că întotdeauna am fost “invers”, altfel decât oamenii normali - îi e jenă, vedeţi bine, să-mi spună că sunt anormal - şi că mi-a plăcut dintotdeauna să fac lucrurile cum am vrut eu, de regulă pe dos. Dacă până şi mama a capitulat, nu ştiu de ce s-ar mai chinui alţii să mă schimbe.

Dacă mă citeşte vreun psiholog, ar fi frumos să-mi spună, într-un comentariu, care poate fi explicaţia lipsei mele de inspiraţie şi de tragere de inimă atunci când am timp liber şi inversul acestei stări - adică productivitate maximă pe blog şi un chef neostoit de a scrie - atunci când trebuie să fac cu totul altceva. Şi nici când sunt înconjurat de oameni nu-mi prea place să scriu pe blog…

Gata, am produs încă un destul de lung text despre nimic, e timpul să mă îmbrac şi să mă duc să-mi câştig pâinea.

Replica mea favorită de luni: But I don’t wanna go to work!

It's my life ... I'm just living it

2008-01-20T13:35:00.000+01:00

In seara asta am facut ceva ce ... de mult nu am mai facut ... am flirtat ... ... tot drumul spre casa ... cu o tipa foarte simpatica. A trecut ceva timp de cand nu am mai simtit fiorii unui flirt in tren. A fost un simplu flirt ... ce s-a incheiat in clipa cand am coborat ...amandoi... iar ea s-a pierdut in intunericul noptii ...

Sincer ma cam lasasem de "sportul" asta ... sau poate nu am mai vazut tipe dragute in tren ... imi place sa ma joc e drept ... si e un joc frumos ... ... cine stie... poate imi gasesc dragostea undeva pierduta pe drum ... ...

Ganduri

2008-01-18T23:41:00.000+01:00

M-am gasit de multe ori in situatii critice ... pentru vremea si momentul de atunci. Am trecut prin clipe frumoase si urate si am un drum al meu, am o istorie personala, am o poveste si am lasat si o amprenta asupra celor din jur.

Am incercat sa fac din fiecare persoana o lectie, din fiecare obiect un raspuns, din lucrurile neatinse o tinta si am reusit.

Singurul mod de a-ti invinge frica e sa o infrunti. Niciodata nu mi-a fost frica de nou pentru ca am stiut ca el va deveni in timp, vechi. Am incercat sa fiu egoist in ceea ce ma privestem adica niciodata sa nu ma multumesc cu ceea ce sunt si sa-mi spun ca pot mai mult. Nu vreau sa fac compromisuri nici acum nici in viitor si imi repet ca drumul corect e cel cu suisuri si coborasuri, nu cel scurt si drept...

Bobby

2008-01-17T17:34:00.005+01:00

This movie was amazing, without question one of the best i have seen in recent history. It builds the supporting cast up very well, and makes you believe that "Bobby" was an incredible person in politics during a time of strife. Although it might be biased in portraying Kennedy, personally I feel that he should be held in almost the same regard as Dr. King, that is he tried, and succeeded in promoting a new age, and incidentally gave his life.

I do not live in the United States, but i realize the importance of a strong, united U.S. and this film is a great example of perhaps what may have been. Like anything else, it was eternally shaped by the actions of a minority. "Violence breeds violence." In trying to stem the violence, Mr. Kennedy in fact brought violence upon himself, and it is a true testament to his character that while he was facing his own demise, he was making sure the people around him were going to survive. Five stars, great job in honoring a great Kennedy.

Quote of the month

2008-01-15T21:15:00.000+01:00

"Everything has its own place and function. That applies to people, although many don’t seem to realize it, stuck as they are in the wrong job, the wrong marriage, or the wrong house. When you know and respect your own inner nature, you know where you belong. You also know where you don't belong. (...) Fish don't live in trees, and birds do not spend too much time under water if they can help it."

Sursa: unknown

(p.s. am gasit-o salvata intr-un document pe calculator cand m-am re-intors "acasa")

... dragoste

2008-01-14T20:56:00.000+01:00

Crezi in dragoste? M-a intrebat ea cu ochii ei mari si parca atat de albastrii si apoi a sunat telefonul si am regretat pentru prima oara saptamana asta ca l-am pus sa sune.
M-am trezit si-mi amintesc ca e abia luni, ca weekendul s-a dus, la fel si visul meu frumos. Imi iau un halat si pun sa-mi fac un ceai fiindca dimineata e frig si-mi lipseste asa mult focul de tabara de aseara, cadrul meu feeric unde se desfasura o intreaga poveste romantica. Asta imi aminteste de frumoasa mea printesa si ma face sa ma intreb: cred cu adevarat in dragoste?
Nu am trait-o, recunosc, sau nu genul aceala de dragoste dar am crescut crezand in ea cu o pasiune iesita din tipare si m-am ascuns mereu mintind ca nu cred. Dragostea? Am spus, am scris, am inventat, am contrazis definitii doar ca sa-mi dovedesc ca eu cred cu adevarat si, totusi a mai ramas un semn de intrebare.
Am citit basnme si povesti de iubire cu nemiluita si intr-un timp v-as fi recitat pasaje intregi din Romeo si Julieta dar pot fi sigur ca eu cred in dragoste?
Dragoste inseamna fara indoiala pentru fiecare altceva. O emotie, un fior, o senzatie... O simti chiar daca vrei, chiar daca nu esti un romantic incurabil si chiar daca te indoiesti de existenta ei.
Acestea nu sunt singurele cuvinte pe care le-am scris despre dragoste si dupa cum ma cunosc cred ca nu vor fi nici ultimile fiindca inca nu mi-am raspuns la intrebare... Imi voi bea linistit ceaiul incalzindu-ma la amintirea unui foc de tabara si meditand la o intrebare pusa in vis: cand voi afla raspunsul ii voi raspunde si ei... afirmativ, desigur!

Despre lucrurile simple

2008-01-13T14:58:00.001+01:00

Astazi mi-am dat seama ca sunt intr-adevar fericit.

Motivele fericirii mele sunt multe, insa ceea ce m-a determinat sa scriu acest post este siguranta ca "totul va fi bine".
Astazi m-am intors in Dk si la un moment dat pe Ipod am pus melodia "20ani - Voltaj". In timp ce ascultam melodia si ma extaziam pe ritmurile sale, in sufletul meu s-a lasat o liniste extraordinara.Viata este frumoasa, iar frumusetea ei depinde doar de puterea noastra de a "let go" sau "get over it" ori "ne bucuram de lucrurile marunte".
Am descoperit ca in fiecare zi ni se intampla ceva minunat: de la faptul ca ne-a zambit tipa draguta si pana la clipa in care ni se spune soptit "te iubesc".
Am invatat ca viata este imprevizibila si ca oricat de multe planuri ne-am face, intr-un final lucrurile i-au o alta turnura - mai buna sau mai rea.

Stiu cat de important este sa ai prieteni, sa stii sa-i pastrezi si mai ales sa-ti lasi capul fara teama pe umarul lor, deoarece, intr-un mod sau altul, ei vor sti sa-ti aline durerea sau sa-ti simta bucuria. Am inteles ca dragostea nu moare, dar ca ea nu este niciodata suficienta: comunicarea, intelegerea, zambetele, micile atentii, visele ascultate si indeplinite, aceeasi lungime de unda, viata sexuala, ironiile, atingerile, sarutarile, de cele mai multe ori, sunt cele care au de spus ultimul cuvant. Am convingerea ca fiecare isi va gasi o EA sau un EL, chiar daca asta inseamna sa suferi enorm.

Stiu ce inseamna un suflet ranit, stiu cum e sa vrei si sa nu poti sa ai, stiu cum e sa plangi ca si cum lumea s-ar termina maine, stiu sentimentul de "nimic nu va mai fi la fel", stiu durerea pe care ti-o provoaca EA care a ales un altul sau EL care a ales o alta ea, stiu dorinta acuta pe care o simti cand vrei ca ea/el sa te sune ... stiu ...

Insa pot sa va spun, ca in cei 23 de ani ai mei, chiar daca "stiu atat de multe", ca toate se vor rezolva intr-un final, unde happy-ending-ul este inevitabil. Poate nu ma credeti, poate nu aveti inca puterea de a vedea un nou drum, poate sunteti confuzi sau poate nu aveti curaj, insa eu va spun cu mana pe inima ca totul va fi bine.Viata nu este un haos non-stop ... ci este minunata, atata timp cat voi o faceti sa fie asa sau o priviti astfel.
Uitati-va mereu in jur, pentru ca niciodata nu stiti de unde va aparea un zambet, o prietena, o speranta ...

"A nice day,

Come what may
Enjoy this nice day

In every way!"

(Linka's diary)

La multi ani, Mama!

2008-01-10T12:20:00.000+01:00

I started to think of my mother, and how heroic she had always been. My mother is extremely proud and a tremendous mystery. She is a great mother, U couldn't imagine a better mother, but there is a whole side of her that is so private. When U are young, U have no curiosity about your parents, do U ? You never come home and ask your mother what is she thinking, or how she's feeling. Maybe some children do, but . . . I have tremendous remorse that I never did. The beauty of a woman is not in the clothes she wears, the figure she carries, or the way she combs her hair. The beauty of a woman must be seen in her eyes, because that's the way to her heart, the place where love resides. The beauty of my mom is not in a facial mole, but her true beauty is reflected in her soul. It is the caring that she lovingly gives, the passion that she shows.The beauty of her with passing years - only grows.

Happy Birthday MOM' and God Bless You!

With all my love,

your son, Marcus

4 saptamni, 3 zile, 2 ore

2008-01-09T12:14:00.001+01:00

un martini, te rog. da, cu gheata. si'o felie mai groasa de lamaie.
inca unu, te rog. tot asa. mersi.
da, inca unu, tot martini. multumesc.
in fine, hai mai pune unu. nu, lasa, skimba lamaia, cu gheata, mai pune, ca sa nu fac drumuri dese. bravo, bun baiat!
***
iii, ce bine'i la arad, ce'mi place!